Miercuri, 26 Februarie 2014 http://www.literaturasiarta.md
Ziarul “Literatura si Arta”

O CONCLUZIE DESPRE CRONICA BASARABIEI

http://www.literaturasiarta.md ?l= ro &idc=3
O CONCLUZIE DESPRE CRONICA BASARABIEI
  
 Vlad Darie şi Mihai Potârniche ne alintă, editând o carte serioasă cu titlul Cronica Basarabiei (1918-1944). Ea include mărturii din presa timpului şi imagini de epocă. La noi cărţile uşoare, adică ne-zămislite în arhive, cu tiraje, demne de mahalaua unui sat, stau cu lunile pe rafturile librăriilor: rar cine le cumpără. Dacă toată lumea ar citi ca moldovenii, industria cărţilor ar suferi un faliment definitiv pe planeta întreagă. Luând în calcul că o parte din ele sunt donate de către autori, altfel spus – intri în posesia volumului pe degeaba, reiese că vânzarea producţiei tipografice e şi mai redusă. Cine în atare situaţie are chef şi curaj să şteargă praful din arhive ca să afle noutăţi prin paginile documentelor sau ale presei consumate demult? De aceea accentuasem adineauri că autorii Cronicii Basarabiei ne alintă: efectuând o muncă de salahor, ei ne-au pus la dispoziţie o operă de lux, apărută la Agenţia Moldpres în 2012, cu 432 de pagini, cu numeroase fotografii de epocă.
 Introducerea autorilor, conţinând doar o vocabulă – Argument – este succintă, ocupând un spaţiu mai mic decât al unei pagini. Comentariile lipsesc. V. Darie şi M. Potârniche păstrează tăcere şi, ca să nu rămânem nedumeriţi vizavi de lipsa lor de atitudine, dânşii o explică lapidar: Concluziile le tragi dumneata, cititorule,... Dacă e aşa, pomenindu-mă în postura cititorului ordinar, cad de acord, reacţionând pe potrivă: Mulţumim pentru încrederea acordată.
 Perioada, cuprinsă între anii 1918 şi 1944, se adevereşte cea mai dinamică şi mai dramatică în istoria Basarabiei. În pofida faptului că anume în acest segment de timp, exceptând un an, ea s-a aflat în componenţa regatului României, mai exact – în Casa părintească. Această Basarabie s-a întors la matcă, cam ţâfnoasă şi prostuţă: seamănă cu o turmă zăpăcită, având, în schimb, ciobani experimentaţi. În 1940, majoritatea ciobanilor s-au refugiat peste Prut, turma a rămas... pe loc repaus. Cu greu, s-au născut alţi păstori de calitate – adevărat, relativ dezbinaţi în acţiuni, însă turma s-a păstrat intactă: grea de minte, tot turmă a rămas, până în prezent, în această zi nesemnificativă de 7 martie 2013.
 Detaliile – la prima vedere, lipsite de importanţă – când se înmulţesc, te ajută să cunoşti esenţial cotidianul perioadei expirate. Imediat după Unire, ziarul Neamul românesc, în ziua de 29 martie 1918, ne informează că la Chişinău a avut loc un concert subt conducerea d-lui George Enescu, şezătoarea literară cu d-nii M. Sadoveanu, N. Beldiceanu, Al. Stamatiad, I. Profir şi M. Popovici, precum şi matineurile Universităţii populare cu conferinţi ţinute de d-mii I. Nistor şi O. Ghibu. O altă revistă, de limbă rusă, Bessarabskii iujnâi krai, menţionează că la 6 aprilie 1918, în Piaţa Unirii din Iaşi s-a dansat o Horă a Unirii, la care au participat regele şi copiii săi împreună cu deputaţii basarabeni.
 Dar iată că oponenţii din Rusia umblă numai cu criticatul. Cum se şi cuvine. Ziarul Petrogradskaia pravda, la 9 mai 1918, practic îi îngrozeşte pe abonaţi: ... funcţionarii de la calea ferată din Basarabia îşi pot păstra serviciul doar în cazul în care vor accepta cetăţenia română, vor depune jurământul şi vor studia limba română. Bravo administraţiei româneşti! Nu cum s-a hotărât, pururea mioritic, în independenta Republică Moldova, din care pricină: nici rusolingvii n-au învăţat în 20 de ani româna, nici basarabenii încă nu pricep în ce limbă vorbesc, iar unui lider politic, lung de doi metri, cu accent dâmboviţean, îi displace inclusiv adevărul ştiinţific vizând numele corect al limbii materne.
 Pe atunci presa, cu uimire am constatat, se sufoca aproximativ de aceleaşi probleme ca şi acum. Revista Dimineaţa, chiar în prima zi a anului 1920, dă alarma: D. Inculeţ a atacat ieri din nou presa. ... a făcut din revoluţia rusă un mijloc pentru a ajunge ministru şi din cauza scumpă a Basarabiei, o armă pentru a răspunde învinuirtilor ce i se aduc d-sale personal. Ieri, deducem, era ziua de 31 decembrie, lumea se pregătea de revelion, iar Ion Inculeţ nu şi-a găsit o ocupaţie mai serioasă decât să se războiască împotriva presei. Cunoaştem şi alte abuzuri ale sus-numitului, dar fiindcă nu le-am depistat în Cronica Basarabiei, evităm să le repovestim aici. Parcă-i un făcut: istoria se repetă. Recent, cineva din actuala Alianţă de asemenea acuza presa că ar fi vândută, că ar fi cumpărată, că ar scrie ce nu trebuie, că...
La frontiera româno-sovietică situaţia era tensionată. Provocările continuau permanent. În plus, organizaţiile comuniste şi comsomoliste activau ca la ele acasă. Vreau să spun ca în URSS. La 25 februarie 1932, la Tighina, au fost arestaţi, într-o casă conspirativă, 20 de comunişti... Citez unele nume: Stavraşov, Cereanski, Ivanov, Golub, Bosdâr, Bogomansk. Numele româneşti, la asemenea acţiuni, lipsesc aproape întotdeauna. În aceeaşi zi, la Chişinău, au fost judecaţi doi spioni sovietici: Vasili Vasilenko şi Alexandra Losieva. Tot atunci, La Hotin se descoperă o vastă organizaţie de spionaj cu legătură la Kamenitz-Podolsk,...
 Prin urmare, organele securităţii sovietice nu dormitau. Mitralierele lor vegheau non-stop apa Nistrului. Or, anume pe acolo, îndeosebi pe timp de iarnă şi de noapte, zeci de familii ţărăneşti încercau să se salveze de raiul bolşevic, pătrunzând pe malul românesc. Ajungeau puţini la locul de destinaţie: majoritatea cădeau seceraţi de gloanţe. Aşa erau malurile Nistrului, ca două lumi. Din ziarul Comsomolistul Moldovei de pe 11 iunie 1932 aflăm şi titulatura acestor maluri: unul se chema Moldova sfatnicî, celălalt – Basarabia chinuitî. Parcă-s deprins cu jargoanele locale, însă nici în ruptul capului nu reuşeam să-l înţeleg pe sfatnicî. Norocul meu că în textul articolului dau de sintagma Союзу Сфатник. Clar, se are în vedere Uniunea Sovietică. Pe Союз l-au lăsat în pace, căci noi iubim limba rusă până la leşin, iar pe Советский, provenit de la совет, l-au tradus corect prin sfat. În continuare, spiritul inventiv de la Tirişpolea (Tiraspol) a creat un cuvânt nou – adjectivul sfatnic.
 Mare păcat o să faceţi dacă o să evitaţi studierea Cronicii Basarabiei... a lui Vlad Darie şi Mihai Potârniche. Eveniment unic! În opinia mea, volumul apărut depăşeşte condiţiile din arhive. Acolo ţi-ar trebui ani de zile să răscoleşti dosarele colbuite, aranjate pe rafturi diverse, poate că şi în săli diferite, inclusiv în câteva ţări vecine. Mai simplu spus, am câştigat o... pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă. (Pară e cartea, Nătăfleaţă sunt eu.) La această concluzie am parvenit după lansarea Cronicii... în incinta Bibliotecii Ştiinţifice a Universităţii Alecu Russo din Bălţi, la care au participat rectorul Gheorghe Popa, decanul Valeriu Capcelea, istoricul Ion Varta, scriitorii Ion Mânăscurtă şi Anatol Moraru, studenţi, autorul Vlad Darie şi, fireşte,... mulţi, mulţi alţii. După cum v-aţi convins, personal, am ascultat de sfatul autorilor: ca cititor, am tras concluziile de rigoare. Urmaţi-mi exemplul, iar eu le voi aştepta răbdător pe ale voastre. De dorit să nu coincidă cu ale mele. Salut!
 Iulius POPA
 (ppiulius@yahoo.com)
 
Copyright © 2014 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.
Tel.: +373 22 21 02 12
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com