Joi, 13 Septembrie 2012 http://www.literaturasiarta.md
Ziarul “Literatura si Arta”

Teodor NEAGA, un fiu devotat al Ţării

http://www.literaturasiarta.md ?l= ro &idc=29
Teodor NEAGA, un fiu devotat al Ţării
Se naşte în 1880 în satul Dănceni. Marele său merit în istoria românilor este că a luptat mai întîi contra rusificării şcolilor din Basarabia, iar apoi pentru edificarea unei şcoli naţionale româneşti puternice. Îşi face studiile la Seminarul Teologic din Chişinău şi la Academia Teologică din Kiev. Din 1902 pînă în 1906 e secretar al Direcţiei Eparhiale, după care, avînd calităţi excepţionale în domeniul pedagogiei, devine profesor de limbă rusă şi istorie. Pe tot parcursul activităţii sale profesorale el a depus eforturi pentru a combate rusificarea copiilor şi a sădi în sufletul lor românismul. După izbucnirea revoluţiei din 1917 în Rusia, a avut loc Congresul I al profesorilor şi învăţătorilor din Basarabia, al cărui preşedinte a fost Teodor Neaga. Aflîndu-se în această poziţie, Teodor Neaga a militat pentru introducerea alfabetului latin în şcoli, ceea ce s-a şi hotărît în cadrul Congresului. O altă decizie importantă pe care a luat-o Congresul a fost naţionalizarea şcolilor din Basarabia. El devine apoi preşedinte al Uniunii Zemstvelor din Basarabia.
Este   deputat  în   Sfatul   Ţării   din  partea  Uniunii Învăţătorilor din Basarabia. Devine prin alegere membru al Zemstvei din Chişinău (1918), însărcinat fiind cu probleme de învăţămînt. Pe 27 martie 1918 a votat pentru unirea Basarabiei cu Patria-Mamă. A fost delegat în Ucraina din partea Blocului Moldovenesc pentru ca să-i facă pe ucraineni să renunţe la pretenţiile lor teritoriale asupra Basarabiei. În cadrul şedinţelor Sfatului Ţării a militat pentru împroprietărirea ţăranilor şi pentru autonomia politică şi administrativă a Basarabiei. “Actul alcătuit de un grup de deputaţi ai Sfatului Ţării cu privire la alipirea ilegală a Basarabiei la România” din noiembrie 1918 purta şi semnătura sa. Din 1919 şi pînă în 1927 a făcut parte din Partidul Poporului fiind convins de faptul că Basarabiei conducerea acestui partid îi este cea mai prielnică. În 1926-1927 este deputat în Parlamentul României din partea acestui partid şi preşedinte al organizaţiei judeţene din Chişinău. În 1927 iese însă din partidul lui Averescu, fiind dezamăgit de politica pe care acesta a dus-o cît timp a fost la guvernare, iar în 1930-1931 intră în Partidul Naţional-Liberal.
Fiind o persoană de vază din România în perioada interbelică, şi mai ales în domeniul învăţămîntului, Teodor Neaga a ocupat şi postul de inspector-şef al învăţămîntului din Basarabia, a fost membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Chişinăului, membru al Consiliului Central Bisericesc din Bucureşti şi delegat la Congresul Naţional. La numai o lună după ocuparea Basarabiei de către forţele armatei sovietice în 1940, Teodor Neaga este arestat de către NKVD, deţinut,. torturat şi interogat la penitenciarul din Penza, unde a şi murit în 1943, fără a se cunoaşte locul unde a fost înmormîntat.
În recent desecretizatele arhive ale Serviciului de Informaţii şi Securitate poate fi găsit şi dosarul lui Teodor Neaga, care cuprinde interogatorii, procese-verbale, decizii ş.a.m.d. Aceste documente, deşi scrise într-o manieră bolşevică, ce denaturează aproape în întregime adevărul istoric de vreme ce acuzatul era de fiecare dată obligat să “mărturisească” diverse crime pe care le-ar fi făcut contra poporului sovietic şi a revoluţiei, ele totuşi reprezintă o sursă de informaţii despre activitatea şi viaţa personală a lui Teodor Neaga.
După ce forţele armate române împreună cu cele germane trec rîul Prut, Teodor Neaga este transportat la penitenciarul din Penza, unde interogatoriul este luat practic de la zero, fiind interogat de persoane care nu cunoşteau practic nimic despre situaţia din Basarabia. La un interogatoriu, fiind întrebat despre activitatea sa politică, el răspunde următoarele:
“În afară de partidul averescian, am mai făcut parte din Partidul Naţional-Liberal, unde la fel am fost membru al comitetului judeţean. Dar nu m-am aflat mult timp în acest partid, pentru că el s-a împărţit în pesarjişti şi vechii liberali şi fiindcă pesarjiştii au promis că va face multe pentru Basarabia, am aderat la ei în 1930-1931. Am intrat în acest partid fiind sfătuit de Inculeţ.” La 14 februarie 1941, anchetatorul îl întreabă pe Teodor Neaga despre legătura sa cu “Mişcarea luptătorilor naţionalişti din Basarabia”, la care el răspunde:
“Aceasta a fost o uniune creată la iniţiativa lui Inculeţ, pentru a obţine de la Guvernul României 50 ha de pămînt; alte scopuri uniunea nu a urmărit. Această uniune a existat pînă în 1927.” Interogatoriul care i-a fost luat la 1 noiembrie 1941 de către anchetatorul NKVD. Ţeslan este şi el bogat în informaţii şi amănunte despre activitatea sa din tinereţe şi pînă în prima jumătate a perioadei interbelice. Expunem aici cîteva pasaje mai semnificative:
“(...)R.: Eu sunt născut în familia unui ţăran-psalmist. Tatăl, ca psalmist, a primit de la biserică 7 ha de pămînt pentru folosinţă, astfel, împreună cu pămîntul pe care-1 mai avea, dispunea de vreo 30 ha. Eu am fost dat de mic la şcoala din satul Suruceni, după absolvirea căreia, la insistenţa tatălui meu, am intrat la Şcoala Duhovnicească din Chişinău. După cinci ani, am absolvit-o, şi pentru că aveam succese, direcţia şcolii m-a trimis la Seminarul Teologic din oraşul Chişinău, pentru a-mi aprofunda cunoştinţele. După absolvirea acestuia, am intrat la Academia Teologică din Kiev, unde am studiat patru ani. Astfel, după 15 ani de studii din contul statului prin şcolile duhovniceşti, am obţinut gradul de candidat şi dreptul să predau religia, mai avem şi dreptul, la alegere, să fiu preot. Dar, neavînd chemare interioară şi sentimente pentru a servi cultul religios sau din motiv că observasem deja anumite calităţi negative în viaţa clerului, în 1912 am susţinut examenele pentru postul de profesor în şcolile medii din regiunea Odesa. După absolvirea în 1906 a Academiei Teologice din Kiev, am ocupat postul de secretar al Consistoriului eparhiei basarabene, unde am lucrat patru ani. Din 1910 pînă în ziua arestării mele în 1940, am lucrat ca profesor în şcoli şi gimnazii. Specialitatea mea din acea vreme şi pînă azi a fost predarea limbii ruse şi a istoriei. Nu am predat religia şi nici alte discipline legate de ea, pentru că aceasta o puteau face numai preoţii, eu însă n-am fost în slujbă la nici o biserică.
Î.: - Din ce perioadă începe activitatea d-voastră social-politică şi cum a decurs aceasta?
R.: - Despre activitatea mea social-politică îmi amintesc următoarele: în 1917, după revoluţia din Rusia, am intrat în Asociaţia Învăţătorilor Moldoveni din Basarabia, unde am avut o activitate deosebită. Pe atunci sarcina asociaţiei era de a uni în jurul său cadrele didactice cu simpatii naţionale. După ocuparea Basarabiei de către trupele române, această asociaţie, cu toată aspra teroare a ocupanţilor - faţă de organizaţiile obşteşti ale moldovenilor, a continuat să existe. În cele din urmă, ea s-a unit cu Asociaţia Generală a Învăţătorilor. Eu am devenit în mod automat membru al unei noi asociaţii. În 1919, după acapararea Basarabiei de către români, eu am intrat într-un nou partid burghez, partidul format de generalul Averescu. De fapt, deja în 1919, la congresul de constituire a acestui partid, am fost ales membru al comitetului judeţean Chişinău al partidului averescian. În această postură am activat pînă în 1929. După aceasta am încetat să mai iau parte la viaţa politică a ţării.
Î.: - În ce organe burgheze ale puterii aţi fost ales şi unde aţi fost numit?
R.: - În 1918, în condiţiile Basarabiei ocupate, am fost ales membru al Zemstvei din judeţul Chişinău. În cîrmuirea zemstvei judeţene se rezolvau problemele ţării pe care noi eram nevoiţi s-o conducem. Eu am fost nevoit să mă ocup de învăţămînt. Pînă la acel moment, în 1917-1918, am fost trimis de către Asociaţia învăţătorilor în calitate de membru al Sfatului Ţării. Ca deputat al Sfatului Ţării, la 27 martie 1918, împreună cu alţi membri, am votat Unirea Republicii Moldoveneşti cu România. Prin aceste alegeri, noi am îndreptăţit ocupaţia română pe teritoriul nostru. În 1926, în calitate de membru al partidului averscian, am fost ales deputat în parlamentul României, unde m-am aflat pînă în 1927”.
La 7 noiembrie 1941, Teodor Neaga, forţat probabil prin torturi fizice şi morale, a semnat o “mărturisire”, după care trebuia să fie pronunţată sentinţa în cazul său. E de la sine înţeles că această “mărturisire” Teodor Neaga a scris-o fără voia sa, şi că totul s-a rezumat la o înscenare tipic NKVD-istă a unui proces. Redăm aici conţinutul acestei “mărturisiri”:
“7 noiembrie 1941, or. Penza
Subsemnatul, Neaga Feodor,
Fiind orientat contra puterii sovietice, în perioada cînd burghezia în Basarabia lupta împotriva mişcării revoluţionare, în calitate de deputat al Sfatului Ţării am votat pentru unirea Basarabiei cu România, prin asta trădînd URSS şi clasa muncitoare moldovenească în faţa regimului burghez al ocupanţilor români.
Pentru activitatea mea contrarevoluţionară, am fost remunerat de către Guvernul României cu 50 ha de pămînt”.
Călăii NKVD-ului însă nu au mai reuşit să dea sentinţa finală, pentru că la 6 decembrie 1941, slăbit fizic şi moral în urma suferinţelor îndurate în închisoare, Teodor Neaga moare în spitalul penitenciarului din Penza.


Gheorghe CERNEA
 
Copyright © 2014 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.
Tel.: +373 22 21 02 12
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com