Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Agenda culturală
vezi mai mult
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     
 
Prima Ziarul

Ziarul
În unire e tăria (II).
Sergiu NUCĂ
|  Versiune tipar
Inapoi
 
 
 
Basarabenilor,
Să ştiţi: de nu veţi râdica
Din sânul vostru un proroc –
În voi viaţa va săca...
A. Mateevici
Mărăşeşti, 10 iunie 1917.


O cunoscută publicaţie basarabeană care a făcut epocă la începutul secolului trecut – „Cuvânt Moldovenesc” – avea încrustat pe frontispiciu cuvintele biblice: „Cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va solobozi...”.
Este deviza profetică care a slujit poporului drept călăuză în tot ceea ce a făptuit şi a zidit în decurs de ani pe pământul strămoşesc al Basarabiei Române. În lupta aprigă pentru neatârnare şi adevăr, românii basarabeni au avut de înfruntat o realitate crudă. „Sora noastră cea mezină, Basarabia, zicea Marele Eminescu, a suferit mai mult decât toate surorile sub vitregia vremurilor”. Dar n-a îngenuncheat. N-a încetat bătălia pentru adevăr şi dreptate, pentru romanism. În ceasul al doisprezecelea de libertate şi întregire a neamului, Basarabia a fost prima prezentă, conştientă şi românească. Datorită puterii de rezistenţă a ţărănimii, a preoţimii, a dăscălimii şcolare, a studenţimii; datorită fiilor săi, mari patrioţi care au luptat şi au vegheat la căpătâiul sufletului românesc.

Un rol de netăgăduit în lupta de eliberare naţională îl au împrejurările politice. Iar aceste împrejurări s-au făcut simţite pentru noroadele subjugate de Imperiul Ţarist după Revoluţia Democratică din ianuarie 1905. Rusia este cuprinsă de flăcările luptelor revoluţionare sub genericul: „Jos autocraţia ţaristă!”. Popoarele cer pământ şi libertate, autonomie deplină cer. Se mişcă balticii, caucazienii, ucrainenii; se mişcă popoarele Asiei Mici.
Se pun în mişcare şi românii basarabeni. Se grupează în diverse societăţi şi partide politice; apar primele publicaţii independente; se convoacă congrese cu programe şi apeluri de eliberare a Basarabiei din robia ţaristă. La Chişinău se organizează prima grupare „Mişcarea Naţională Democratică Moldovenească”, din care fac parte Em. Gavriliţă, N. Andonovici, V. Harea, I. Lazu, I. G. Rezeneanu, în frunte cu marcanţii patrioţi Constantin Stere, Pantelimon Halippa şi Ion Pelivan, dintre care unii abia scăpaţi din închisorile ţariste.

Ecoul mişcării de eliberare naţională capătă un larg răsunet şi peste hotare. Fiii Basarabiei, instruiţi pe la şcoli înalte din ţări străine, desfăşăară o vastă muncă patriotică în spiritul ideilor naţionale ale înaintaşilor. Faptele lor au înscris o pagină strălucită în letopiseţul luptei de neatârnare a Basarabiei, care merită să fie ştiută şi păstrată pentru posteritate.
 
Pământeniile basarabene
Termenul „Pământenie” vine de la cuvântul rusesc „Zemleacestvo”, ceea ce vrea să însemne „asociaţie, organizaţie ai cărei membri sunt originari din acelaşi ţinut, din aceeaşi ţară”. Sunt primele noastre formaţiuni cultural-politice, organizate de către studenţii basarabeni de la universităţile din Petersburg, Dorpart, Kiev, Moscova, Odesa, Harkov, Varşovia ş.a.


Pământenia basarabeană de la Dorpart

 Este una dintre cele mai vechi asociaţii studenţeşti întemeiată în 1899 la bătrâna Universitate din Dorpart (Iuriev, azi Tartu – Estonia). Majoritatea membrilor erau foşti absolvenţi ai Seminarului Teologic din Chişinău – cunoscută forjărie de cadre naţionale: Pan Halippa, I. Inculeţ, I. Irimiţa, A. Fraţiman, N. Bivol, N. Ghinculov, N. Gobjilă ş.a.
Nucleul „Pământeniei” îl formau 21 de tineri entuziaşti: Gheorghe Chicu de la Facultatea de fizică şi matematică, fraţii Vasile şi Alexandru Oatu, ambii de la Facultatea de istorie şi filologie, Constantin Goian de la aceeaşi facultate, Nicolae Siminel de la drept şi medicină (1901) ş.a. Organizatorul şi animatorul societăţii era studentul în drept Ion Pelivan (1876-1954), marcant om politic al Basarabiei de loc din Rezeni, Lăpuşna; fost redactor la ziarul „Basarabia” (1906-1907); conducătorul delegaţiei basarabene la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920); Ministru al Justiţiei în Guvernul lui Vaida-Voievod; Preşedinte al Societăţii Culturale „ASTRA” (1927-1935); se stinge din viaţă la închisoarea din Sighet (25 ianuarie 1954); este reînhumat la Cimitirul Martirilor Basarabeni de la Cernica, România...

La Dorpart, Ion Pelivan a exercitat o vastă muncă instructiv-educativă printre studenţi în spiritul tradiţiilor de luptă ale înaintaşilor. „Pământenia basarabeană” îşi coordonează munca pe două căi: cea naţional-revoluţionară şi social-culturală. Scopul ei era dezvoltarea cunoştinţei naţionale, a interesului pentru istoria, cultura şi literatura românească. Membrii societăţii întemeiază în incinta Universităţii o bogată bibliotecă de carte românească. Ion Pelivan întreţinea legături strânse cu scriitorul basarabean Gheorghe Madan, aflat pe atunci la Bucureşti. Pe adresa „Pământeniei” soseau din Ţară ziare, reviste, cărţi. Biblioteca dispunea de cunoscutele publicaţii ale vremii: „Albina”, „Adevărul”, „Universul” ş.a.; de lucrările ştiinţifice ale reputaţilor istorici N. Iorga, A. D. Xenopol, Gr. Tocilescu ş.a.; de operele clasicilor V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Creangă, A. Vlahuţă ş.a. Gh. Madan le trimitea tinerilor studenţi bucăţi de muzică românească, culegeri de cântece patriotice şi populare. De la un timp „Pământeniile” studenţeşti au început să fie interzise. Au loc arestări şi persecuţii în rândul studenţilor. Sunt arestaţi şi membrii „Pământeniei basarabene”. Mai întâi sunt închişi în penitenciarul de la Dorpart, apoi duşi la cel din Wenden. Ion Pelivan este acuzat de separatism şi instigare la revoltă asupra stăpânirii. După ce este eliberat din închisoare, termină cursurile universitare, obţine diploma în drept şi vine la Chişinău, unde se dedică totalmente vieţii politice şi publicistice, îmbinând munca în presă cu cea juridică...


Pământenia basarabeană de la Kiev

A fost înfiinţată în 1908 în cadrul Universităţii sub denumirea de „Deşteptarea” din iniţiativa a doi tineri studenţi: Ştefan Ciobanu de la Facultatea de filologie (secţia slavistică) şi Simeon Murafa de la Facultatea de drept. Din „Pământenie” făceau parte: poetul naţional Alexei Mateevici, Daniel Ciugureanu, fraţii Vlad şi Gheorghe Cazacliu, Vladimir Decusară, Efrem Dumbravă, Vladimir Bogos, Şt. Berechet, M. MIhailovici ş.a. – toţi luptători înflăcăraţi pentru renaşterea naţională, adepţi ai Unirii Basarabiei cu Ţara. La acţiunile „Pământeniei” luau parte şi studenţi din România, care îşi făceau studiile la Universitatea din Kiev.

Conducătorul societăţii era cunoscutul om de ştiinţă Ştefan Ciobanu (1833-1949), originar din Talmaz, Tighina, absolvent al Liceului nr. 1 din Chişinău. Se dedică cercetărilor ştiinţifice încă din studenţie. Publică primele lucrări: „Legendele româneşti despre Maica Domnului” (Moscova, 1911), „Mitul despre Arahna din legendele româneşti” (Petersburg, 1912) ş.a. După terminarea Universităţii (1912), continuă lupta de eliberare naţională a Basarabiei: organizează primul Congres al învăţătorilor (1917), la care pune problema introducerii obligatorie în şcoli a limbii române; editează manuale şcolare şi revista „Şcoala Basarabiei” (1918); scrie numeroase lucrări ştiinţifico-populare: „Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusească” (1923), „Unirea Basarabiei. Studiu de documente” (1930), „Din istoria mişcării naţionale în Basarabia” (1933) ş.a.; este Preşedintele Comisiei monumentelor istorice (secţia Basarabiei); vicepreşedinte al Academiei Române (1941-1948); distins cu „Marea Cruce a Coroanei României”, Ordinul „Ferdinand I în gradul de ofiţer” şi „Meritul Cultural Clasa I”; a decedat din viaţă la 28 februarie 1949 la Bucureşti.

Simeon Murafa (1887-1917) este alt tânăr entuziast de neam răzeşesc din Cotiujenii Mari, ţinutul Sorocii. Urmează Şcoala Spirituală din Edineţ (1903), apoi Liceul nr. 2 din Kiev (1907), Conservatorul (1910) şi Facultatea de drept (1912). Fiind student, colaborează la ziarele „Viaţa basarabiei” şi „Viaţa Românească”, iar mai apoi la „Cuvânt Moldovenesc” alături de Pan Halippa şi Nicolae Alexandri.

„Totdeauna voios şi vesel, scrie Gh. Madan în cartea sa „De la noi din Basarabia”. Şi ce frumos cânta el. Avea o voce plăcută, caldă şi catifelată de bariton... Era un naţionalist înfocat. Român să fii şi să ţii cu românii!... Încolo nu-i păsa din ce ceată politică faci parte”. De bună seamă, Murafa a fost un cântăreţ de mare talent. „În scurta şi zbuciumata sa viaţă Simeon Murafa n-a cunoscut decât lupta şi cântecul. A fost cântăreţul poeziilor lui Alexei Mateevici” (Paul Vataman, în cartea „Figuri Sorocene”). „Era centrul şezătorilor noastre, spune Ştefan Ciobanu. Seratele pe care noi, studenţii, le organizam la Kiev, erau adevărate serate de muzică, de cântec naţional, conduse de Simeon Murafa. În 1909, împreună cu S. Murafa şi cu Ciugureanu am organizat un cerc naţional „Deşteptarea”, care se pune în legătură cu unele cercuri din Vechiul Regat”. Ca rezultat, profesorul Ion Bianu (1856-1935) de la Universitatea din Bucureşti, fondatorul Bibliotecii Academiei, trimite membrilor „Pământeniei” o ladă de cărţi artistice şi ştiinţifice. La rândul său, Murafa organizează la Kiev concerte publice cu plată, iar banii adunaţi îi foloseşte în interesul cercului studenţesc. Iar interesul grupării era unul: consolidarea rândurilor studenţilor, formarea conştiinţei naţionale şi lupta pentru limba română.

Membrii „Pământeniei” dădeau dovadă de mult curaj şi dârzenie. Ei trimiteau telegrame de protest în Duma de Stat a Rusiei împotriva prigoanei tineretului patriot; publicau în ziarele de stânga articole contra regimului de teroare ţarist, de asuprire naţională. Iar atunci „când tineretul nostru cânta „Deşteaptă-te, Române!”, spun martorii vremii, începeau persecuţiile poliţiei, cu întreg lanţul de urmăriri dureroase”.

În toamna anului 1916, Simeon Murafa este mobilizat pe frontul român în calitate de comandant al unui detaşament sanitar al „Crucii Roşii”, unde iarăşi desfăşoară o vastă muncă agitatorică în rândul soldaţilor basarabeni. Într-o seară, pe când detaşamentul era cantonat aproape de Fălticeni, face o vizită acasă lui Mihail Sadoveanu. Întâlnirea i-a lăsat marelui scriitor o impresie plăcută: „Priveam pe „muscalul” acela voinic şi plin de viaţă, cu ochii scăpători şi însufleţit... Murafa venea cu veşti ciudate din ţara strămoşilor noştri. Noi aşteptăm şi nădăjduim, îmi zice el zâmbind şi privindu-mă ţintă, soare nou pentru Basarabia” (M. Sadoveanu, „Orhei şi Soroca”, Ch. 1921).

Dar n-a avut parte să se bucure de acel soare nou al Marii Uniri. În 1917, o haită de soldaţi bolşevici ruşi curmă în mod bestial viaţa avocatului Simeon Murafa şi a inginerului Andrei Hodorogea. Şi erau în floarea vârstei, şi plini de avânt patriotic, dornici de fapte măreţe pentru Ţară şi popor. Chipul lor rămâne veşnic în memoria poporului nostru. Toţi aceşti tineri martiri ai neamului, instruiţi la şcoala „Pământeniilor” au format pătura intelectuală cea mai de frunte a Basarabiei, cea mai bine pregătită profesional şi cultural, cu un orizont bogat de cunoştinţe şi, principalul, cu idei progresiste bine determinate. Tineri ce şi-au legat destinul vieţii de cel al Basarabiei, care au înţeles că lor le revine marea sarcină de a schimba soarta gliei străbune. Şi aşa a şi fost. Anume această cohortă a adus Ziua Învierii Basarabiei – Unirea la 27 martie 1918 cu Patria-Mamă România.

Flacăra redeşteptării naţionale continuă să lumineze prin chipurile înaintaşilor noştri, prin faptele lor măreţe. Pentru că aşa precum zicea Marele Coşbuc:

Soarele din noapte iese, din mormânt puterea vine;
Naşterea cea viitoare ne e-n lumea celor morţi.

(Va urma)
Sergiu NUCĂ
   
 
 
Adaugă comentariu (0)
 
Nume:
Comentariu:
Vizitatori: 1274763
sus

© 2014 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD