Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Agenda culturală
vezi mai mult
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     
 
Prima

IDEAL – voce poetică a destinului românesc |  Versiune tipar
Inapoi
 
 
 

IDEAL – voce poetică a destinului românesc

Asociaţia Culturală Română „Ideal”, în cooperare cu Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti, a organizat – în Aula Magna a Universităţii – „Gala Colecţiei de poezie „Ideal”: 13 poeţi, din care 11 din Basarabia şi Bucovina (Ion Vatamanu, Grigore Vieru, Arcadie Suceveanu, Anatol Ciocanu, Vasile Căpăţână, Nicolae Dabija, Ion Hadârcă, Nina Josu, Valeriu Matei, Leonida Lari, Renata Verejanu) şi doi din actualele hotare româneşti (Victoria Milescu şi George Călin). Fiecare se bucură de câte un volum antologic „101 poeme”, apărut în Editura Biodova, care, pentru seara omagială, a editat şi o „Antologie 2009”, cuprinzând câte şapte poezii din poeţii antepublicaţi. Temerarul gest, ce are la bază o muncă de-a dreptul titanică, aparţine poetului-editor Vasile Căpăţână, ajutat de confratele George Călin şi de un strălucit Colegiu de redacţie alcătuit din academicienii Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija şi poetul Radu Cârneci.
Manifestarea a avut loc sub auspiciile vizionare ale Poetului Naţional, cel care în nemuritoarea „Doină” se cutremura de plânsul românilor „de la Nistru pân` la Tisa”, axându-se în special pe ideea de unitate/unificare, pe care vocile poetice – din cărţi şi de pe scenă – s-au împletit ca în jurul celui mai desăvârşit şi dorit ideal. În loc de comentarii, aş cita secvenţe din aceste „voci”. Ion Vatamanu: „Şi-s toate demne şi stăpâne / Şi-s poruncite-aşa de mama / Şi sună când le baţi arama / Şi-s toate demne şi stăpâne // Şi au atât cât are-o limbă / A-şi spune dorul şi destinul / Şi-mbărbătează ca şi vinul / Şi au atât cât are-o limbă (…) Iar tu le curăţă şi drepte / Le spune-n faţă orişicui / Să te-nţeleg şi eu ce spui / Iar tu le curăţă şi drepte”… („Cuvintele Limbii Române”). Grigore Vieru: „Uşoară, maică, uşoară / C-ai putea să mergi călcând / Pe seminţele ce zboară / Între ceruri şi pământ! // În priviri c-un fel de teamă / Fericită totuşi eşti - / Iarba ştie cum te cheamă / Steaua ştie ce gândeşti.” („Făptura mamei”); „Ştiu, cândva la miez de noapte / Ori la răsărit de Soare / Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărţii Sale // Am s-ajung atunce, poate / La mijlocul ei aproape / Ci să nu închideţi cartea / Ca pe recile-mi pleoape // S-o lăsaţi aşa, deschisă / Ca băiatul meu ori fata / Să citească mai departe / Ce n-a reuşit nici tata // Iar de n-au s-audă dânşii / Al străvechii slove bucium / Aşezaţi-mi-o ca pernă / Cu toţi codrii ei în zbucium.” („Legământ – Lui Mihai Eminescu”). Arcadie Suceveanu: ”Şi-atuncea a venit un peşte mare / Şi ne-a-nghiţit pe noi, peştii cei mici / Şi iată-ne de veacuri stând aici / În burta lui, şi nu avem scăpare (…) Cumplită-i pofta peştelui cel mare / Dar nu ne poate mistui pe toţi / Căci, iată, ni se nasc copii, nepoţi / Şi are crampe peştele cel mare // Doamne al peştilor, tu cel mai mare / Ce dormi în jilţul propriului mit / Te întrebăm: cu ce să-ţi fi greşit / Noi, care-am plâns – spre tine – munţi de sare?” („Neamul lui Iona”). Anatol Ciocanu: „Maica Fecioară, Maica lui Iisus / E de-aici, de lângă noi, buna vecină a noastră / Părul ei atât de mătăsos / Face lumina nopţilor mai castă! // De-a pururi respirat-a lângă noi / Mai blânzi eram cu-a ei vecinătate / Purtând pe umeri grelele nevoi / Iertându-ne din grelele păcate…” („Fecioara Maria”). Vasile Căpăţână: „Satule în haină verde / Viu izvor de tinereţe / Chipul tău nu se va pierde / Plin de vise şi poveţe // Lin izvorul pleacă-n lume / Trece văi şi iarbă deasă / Şi ne cheamă iar pe nume: / Hai, copii, veniţi acasă! // Multe griji plugarul are / La-nceput de ziuă nouă - / Spic de dragoste şi soare / Spic din plaiul tău, Moldovă.” („Satule”). Nicolae Dabija: „Ţara mea de dincolo de Prut / Mi s-a dat poruncă să te uit / Să te şterg din minte c-un burete / Patria mea pusă la perete (…) Dară dincolo de moarte, ţara mea / Nu mă părăsi, nu mă lăsa / Când chema-mă-va la Dânsul Dumnezeu / Te implor să spui că sunt al tău.”(„Ţara mea de dincolo de Prut”). Ion Hadârcă: …”Să-ţi fie libertatea cât mai dragă / Ticsită-n cub şi scoasă la pătrat / Moldovă, numai limba ţi-i întreagă / În care-am plâns amar şi ţi-am jurat: / O, Libertate, sfântă Libertate / Din slobozii şi sate deşteptate / Îţi jură-n slava veşnicei voroave / Românii Basarabiei moldave!” („Libertatea”). Nina Josu: „Ca pe-ale rugăciunii şoapte / Spuse-n altar de arhireu: / Aprindeţi candela în noapte / Să vă ajute Dumnezeu”… („Rugă”). Renata Verejanu: „Femeia care plânge de parcă ar cânta / Femeia care cântă de parca-ar săruta / Femeia ce sărută de parcă vrea să râdă / Femeia care râde cu inima ei sfântă”… („Cântec”). Leonida Lari: …”Ard lumânări de Paşte pe sihastre / Morminte unde Nistru curge-atent / Unde e floarea naţiunii noastre / Trimisă-n luptă fără armament (…) E Paştele Blajinilor, Grigore / Şi moarte n-am, şi viaţă tot nu am - / Şi nu trăim pe zile, ci pe ore / Destinul iubitorilor de neam” („Destinul iubitorilor de neam – Fratelui Grigore”). Valeriu Matei: „Dorm cu tâmpla pe-ntinsul zăpezii / aruncat departe, gonit ca un lup / şi sunt din neamul ce purtase lupul pe flamuri / şi sunt din neamul ce-şi sacrifică aezii / şi cu tâmplă de lup dorm pe-ntinsul zăpezii. // Lup singuratic, stăpân în codrul umbros / prin mine mai murmură durerea străbună / şi gloanţele atâtor hăitaşi îmi stăruie în piept dureros / şi-n sunet de corn, în sunet duios / mă cuprinde omătul vălurat sub lună. // Pustiul, noaptea, noaptea, pustiul / bântuie prin noi, neamul de lupi / rătăcind, despărţind pre tata de fiul / acoperind masa, lampa, sicriul – ziduri / ziduri înalte din care nu poţi să te rupi… // În goana hăitaşilor zăpada scânteie / port la gât lanţ sclipitor de lună / şi visez sânii tăi albi, femeie / eu, lupul de jertfă, lupul de sânge dat prăzii / când cu tâmpla rănită mai sânger pe-ntinsul zăpezii.” (”Somn de lup”).
 Poeziile celor absenţi la eveniment au fost recitate de către actorul Andrei Soţchi, profesoara Niculina Merceanu, editorul Vasile Căpăţână.
Manifestarea s-a bucurat de frumoasele cuvinte de laudă ale prof. univ. Ion Ionescu, directorul Institutului de Cercetare al Universităţii-gazdă, de îndemnurile venerabilului poet Radu Cârneci, de aprecierile, pertinente şi sentimentale, ale academicianului Mihai Cimpoi, strălucit istoric şi critic literar, împătimit de Eminescu aidoma Pământului de Soare. În final, s-ar putea spune, parafrazând versul Poetului Naţional: Ideal găsit în ziua unei lumi ce încă este / Lume ce gândeşte-n fapte şi vorbeşte-n poezii…

 Ion Andreiţă
   
Vizitatori: 1294062
sus

© 2014 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD