Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Agenda culturală
vezi mai mult
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     
 
Prima

Mi-e dor de tine, Ţară Românească |  Versiune tipar
Inapoi
 
 
 

Mi-e dor de tine, Ţară Românească

Mi-e dor de tine, Ţară Românească. Mi-e dor să-ţi trec pragul cel fără de sârma ghimpată, aruncată hăt în aceste zile, care de acum încolo se vor pagină de istorie, pagină de veghe, pagină durută a neamului românesc, al cărui trup a fost mereu, timp de circa 200 de ani, încolţit de nemiloşii dinţi de fier, până la sângerare. Această pagină de istorie  copiii de azi şi cei de mâine, de acum încolo, urmează s-o studieze din manuale, în care neapărat va constitui o temă aparte capitolul Teroarea din timpul regimului comunist, de o parte şi pe de altă parte a Prutului.
Mi-e dor de tine, Ţară Românească, să văd cum îţi stă fără brâul de sârmă ghimpată.
O, dacă aş fi bogată, aş ţese un brâu tricolor cât vezi cu ochii sau, mai bine zis, cât nu poţi vedea cu ochii, dar cât poţi cuprinde cu imaginaţia. Imaginaţia mea îmi ajunge să văd că în locul sârmei ghimpate, în ziua de 27 martie 2010, cu acel brâu este împrejmuită România Mare. Şi trupul obosit şi sleit de vlagă al Basarabiei este unul cu cel al Ţării-Mame.
Mi-e dor de tine, Ţară Românească, fiindcă mi-e dor de copiii mei, care sunt acolo, în inima ta. Dar, vai, ei sunt nu doar acolo, ei continuă să se afle dincolo.  Fiindcă de aici nu putem ajunge dincolo decât doar dacă avem vize. Iar ele se obţin mai mult decât greu, anevoios foarte.
Mi-e dor de tine, Ţară Românească, mi-e atât de dor, încât, poate pentru prima dată în viaţă, îmi vine să proferez blesteme. Să-i blestem pe toţi acei care ştiu păsul poporului român, care îţi aud şi ne aud cântul şi plânsul şi care ar putea face multe pentru Tine, pentru noi, dar nu fac. Nu fac nimic pentru că se numesc democraţi. Şi tot pentru prima dată în viaţă simt că mă sufocă democraţia. Şi eu cred că acest sistem nu este democraţie, ci, chipul ei impropriu, care nu ţine seamă de voia Celui de Sus, care, pe noi, cei de dincoace de Prut, ne-a vrut un singur popor – poporul român.
Mă sufocă dorul de tine, Ţară Românească.
Iar când mi-e dor de tine, Ţara mea, îmi este dor de noi, de basarabenii care am putea fi, dar nu suntem liberi, care, deşi trăim într-un stat de drept, dar fără drepturi cu adevărat umane. La noi există  însă dreptul de a muri de foame, de a nu avea mijloace de existenţă normală, de a nu  putea procura medicamente pentru bătrâni şi rechizite şcolare pentru copii, motiv pentru care poporul nostru, ca să-şi oblojească rănile, s-a împrăştiat în lume ca potârnichile, în căutarea unui câştig pe care nu-l au acasă. Iar din această cauză rana nu se cicatrizează, dar se adânceşte şi sângerează mai mult. Şi toate acestea, luate la un loc, creează condiţia ca oamenii să devină insensibili la durerea aproapelui, să nu audă şi să nu vadă ceea ce merită să fie auzit şi văzut.
De aceea mi-e dor de ţine, Ţară Românească, fiindcă am convingerea că la sânul tău am fi mai buni, am fi mai oameni. Am fi mai noi.

Raisa CIOBANU

   
Vizitatori: 1278051
sus

© 2014 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD