Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Agenda culturală
vezi mai mult
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     
 
Prima Patrimoniul cultural

Patrimoniul cultural   
Cetăţi | Mănăstiri | Muzee naţionale | Case muzeu | Expoziţii
 
   
Mănăstirea "Sfânta Treime", Saharna. |  Versiune tipar

Situat la 110 km  nord  de  Chişinau,  pe  malul  drept  al  rîului  Nistru, manastirea "Sfînta Treime" de la Saharna este pe buna  dreptate  considerate printre cele mai mari centre de pelerinaje religioase din Moldova.

Aici se gasesc unicile în republica noaste ale Sf. Cuvios  Macarie,  iar  pe una din stînci -amprenta lasata, potrivit unei legende, de  Maica  Domnului. Se zice ca, intr-o buna  zi  unui  calugar  din  vechea  manastire  rupestra (potrivit  unor  marturii  documentare  din  sec.   XVII-XVIII,   manastirea functioneaza din sec. X-XII) pe una din  stîncile  înalte  de  aici,  i  s-a aratat chipul luminat al Maicii Domnului. Ajunşi  pe  stînca,  calugarii  au descoperit o amprenta de picior pe piatra, semn considerat  de  ei  drept  o vestire divina şi o  marturie  a  "puritaţii  Dumnezeieşti"  a  locului.  În curînd, mai aproape de defileu, este durata o  biserică  noua  din  lemn  şi întemeiata manastirea "Sf. Treime" (1777). Mai  tîrziu  pe  locul  bisericii din lemn este înalţată o biserică din  piatră  în  stil  vechi  moldovenesc, decorata bogat  cu  fresce  murale.  Cu  timpul,  comunitatea  monahala  din manastire (manastirea este deschisa  zilnic)  se  mareşte.  De  sus,  de  pe stînciile din s. Saharna, se deschid nişte peisaje  de  excepţie: defileul stînces şi împadurit al rîuleţului Saharna  (16  km  lungime)  ce  salta  pe parcursul sau peste 30 de praguri şi cascade.

1033808_Saharna_Monastery_Saharna.jpg

Nu există nicăieri nicăieri plaiuri mai pitoreşti, mai darnice, mai ademenitoare decît la Saharna. Aici se îmbrăţişează armonios viile, livezile şi pădurile, apa tihnită şi odihnitoare a Nistrului, cascadele clocotinde şi spumoase din defileuri, stîncile pleşuve şi abrupte, ce se înalţă falnic în ceruri. Pretutindeni te însoţeşte decorul fermecător al unei adevărate guri de rai.

Satul Saharna îşi trage rădăcinile din adîncul secolelor. În analele istoriei e pomenit pentru prima dată în anul 1495, deşi focul vetrei acestei comunităţi de oameni a fost aprins cu mult înaintea erei noastre. În urma săpăturilor arheologice au fost depistate aici două necropole din secolele opt-şase î.e.n. Pe un dîmb de lîngă albia veche a Nistrului au fost descoperite două cetăţi de pămînt cu apeducte din ţevi de lut, aşezări vechi numite grădişte.

La porţile localităţii îşi aruncau cîndva ancorele vaselor comerciale bizantine, greceşti, romane, veneau la iarmaroacele din Saharna peţitori din Iaţi, Podolia, Kiev şi Poltava. Asupra acestei cuviincioase aşezări s-au năpustit cu suliţele şi săbiile hoardele încîrdăşite de huni şi tătari, au trecut-o prin focuri pustiitoare puhoaiele înarmate de leşi şi otomani.

Codrii şi stîncile abrupte au servit strămoşilor drept cetate. De aici s-au avîntat în bătălii cetele de călăreţi sub flamura biruitoare a lui Ştefan cel Mare, făcînd scut de nădejde la hotarele de răsărit ale ţării. În lupta îndelungată şi înverşunată, pe viaţă şi pe moarte, contra păgînilor alături de vitejii noştri oşteni a fost mereu şi pretutindeni sfînta Scriptură. Drept mărturie servesc cronicele, însuşi ansamblul monastic Saharna, situat într-o vale adîncă, supravegheată de creste viguroase de piatră. De la Rezina, pe o distanţă de vreo şapte kilometri în jos pe Nistru te însoţeşte în stînga fluviul maiestuos, strălucind la soare, în dreapta - malul înalt, priporos, împodobit cu roci masive, arbori răzleţi şi crănguri trufaşe poleite în culorile toamnei. La intrare în sat te întîmpină un plop semeţ, încărcat de vrajă, stăpîn peste un pîlc de sălcii, ce-şi spală pletele în murmurul rîuşorului Saharna. Satul din vale în anii stagnării, timpuri de tristă amintire, a fost lăsat în voia soartei, condamnat pieirii. În prezent îşi revine, îşi ridică braţele, îşi deschide pleoapele asemeni trandafirilor ce-şi desfac petalele în zori de zi. Viitorul se întoarce binevoitor cu faţa spre Saharna. Un sat cu o vîrstă milenară, cu un trecut glorios, cu tradiţii bogate, cu locuri neîntrecute prin patetismul lor, cu oameni harnici şi ospitalieri nu poate să dispară aşa, pur şi simplu de pe harta republicii.

Ajuns în dreptul stîncii Grimidon, sălaşul de sub nori al vulturilor, drumul coteşte brusc la dreapta, se aşterne obosit pe la porţile gospodarilor, urcă gîfîind dealul, apoi cade cu plocon în braţele unei văi, la picioarele mănăstirii Sfînta Treime. Atît complexul monastic, cît şi rezervaţia naturală, ce se întinde în jur pe o suprafaţă de 670 de hectare, sînt luate sub ocrotirea statului. în fundul rîpei bolborosesc izvoarele, lăcrimează zi şi noapte lespezile de piatră. Pe cursul său de aproape zece kilometri rîuleţul Saharna coboară pragurile a 22 cascade, creînd în această fermecătoare împărăţie de arbori şi flori o microclimă unicală prin bogăţia sa de oxigen. Treci sărind de pe o stîncă pe alta, rîuşorul zgomotos de munte, faci palmele căuş pentru a bea apă limpede şi rece, respiri aroma vegetaţiei luxuriante şi simţi cum o forţă invizibilă îţi toarnă sănătate în corp. Au ştiut strămoşii unde să-şi facă altarul sufletului, unde să-şi tămăduiască trupul şi să-şi aline durerile.

cascada.jpg

Istoria ne-a lăsat puţine mărturii ale evenimentelor cernute în timp. Dar şi documentele păstrate în arhive ne dau posibilitatea de a ne face o cîtuşi de modestă impresie despre epocile apuse pe aceste meleaguri. Vă oferim un fragment din cartea "Mănăstirile din Basarabia", semnată de arhimandritul V. Puiu şi editată la Chişinău în anul 1919, păstrînd intacte limba şi stilul originalului:

"Această mănăstire de monahi se găseşte pe malul Nistrului, la o depărtare de 45 kilometri de oraşul Orheiu. Este aşezată între trei văi înguste şi încîntătoare ale unor defilee de pe malul Nistrului, înconjurată de înalţimi stîncoase şi avînd o frumoasă privelişte ce deschide spre Ucraina.

În acelaşi defileu spre apus de mănăstirea, de astăzi fusese mai înainte un schit numit Horodişte, avînd o bisericuţă săpată în stîncă cu hramul "Buna-Vestire" şi cîteva chilii, fără să se ştie de cine au fost făcute. Pe la anul 1776 un schimonah Bartolomeu (a. 1798), venind din Rusia cu cîţiva fraţi şi monahi şi găsind schitul nelocuit, au reparat bisericuţa şilocului, Enache Hrisoverghi Lazu, care locuia mai mult în Iaşi, înzestră schitul cu 200 de desetine de pămînt.

Pe la 1818, în vremea stareţului Paisie, s-a început biserica mare de vară, care este de piatră, un corp de case ce este lîngă dînsa şi casele de la odaia de pe deal. Această biserică s-a sfîrşit la 1821 în vremea stareţului Tarasie şi s-a sfinţit cu hramul "Sf. Treime" - se zice - de către mitropolitul Veniamin al Moldovei.

La 1837, în timpul stareţului Onisifor, s-a înnoit iconostasul şi s-a făcut la moşie ( odaie ) un corp de case de piatră pentru fraţii ascultători.

La 1883, în vremea stareţului Seradim, s-a mai zidit o biserică, cea de iarnă, cu corp de chilii pentru părinţi şi un corp mai sus de biserica de vară.

La 1900, în vremea stareţului Iosif, s-a zidit un corp de case de piatră în afară de ogradă pentru moară şi magazii; iar la 1911, sub stăreţia ieromonahului Inochentie, s-a făcut corpul de case în care este arhondaricul, magaziile de ţinut pîinea şi un corp de chilii afară de ogradă pentru fraţi.

Astăzi mănăstirea are 160 desetine de pămînt, moară de foc şi o frumoasă gospodărie. În 1918 erau: Stareţ protosinghel Sofronie Neaga, 11 ieromonahi, 4 ierodiaconi, 10 diaconi şi 34 fraţi".

Precum mărturiseşte culegerea de documente "Bessarabia", apăruta în 1903, la Moscova, sub redacţia lui P.Cruşevan, monahul Bartolomeu, poreclit Mînă-Strîmbă, deoarece la o vînătoare în tinereţe îşi călicise braţul, găsise schitul din defileul Saharnei părăsit. El repară chiliile năruite, le împodobi cu icoane, aprinse lumînări, începu să facă rugăciuni. Mănastirea din stîncă în 1776 dădu iarăşi semne de viaţă. Agentul financiar Alekse Kliuciarev din Kameneţ, la 30 martie 1843, a trimis guvernatorului Basarabiei, Pavel Fiodorov, următorul demers: "Zilele acestea mi s-a spus că pe porţiunea de hotar ce desparte guvernămîntul nostru de Basarabia în faţa satului Popenca din judeţul Balta (Podolia) se găseşte o mănăstire, al cărei nume nu mi l-au putut preciza, cu bogate lucruri vechi, pe care monahii nu le pot preţui. Năvălirile tătare asupra acestor locuri şi asupra  mai chiliile şi s-au aşezat în ele; iar mai pe urmă, ajutat de proprietarul locului, Enache Hrisoverghi Lazu, care locuia mai mult în Iaşi, înzestră schitul cu 200 de desetine de pămînt.

Pe la 1818, în vremea stareţului Paisie, s-a început biserica mare de vară, care este de piatră, un corp de case ce este lîngă dînsa şi casele de la odaia de pe deal. Această biserică s-a sfîrşit la 1821 în vremea stareţului Tarasie şi s-a sfinţit cu hramul "Sf. Treime" - se zice - de către mitropolitul Veniamin al Moldovei.

La 1837, în timpul stareţului Onisifor, s-a înnoit iconostasul şi s-a făcut la moşie ( odaie ) un corp de case de piatră pentru fraţii ascultători.

La 1883, în vremea stareţului Seradim, s-a mai zidit o biserică, cea de iarnă, cu corp de chilii pentru părinţi şi un corp mai sus de biserica de vară.

La 1900, în vremea stareţului Iosif, s-a zidit un corp de case de piatră în afară de ogradă pentru moară şi magazii; iar la 1911, sub stăreţia ieromonahului Inochentie, s-a făcut corpul de case în care este arhondaricul, magaziile de ţinut pîinea şi un corp de chilii afară de ogradă pentru fraţi.

Astăzi mănăstirea are 160 desetine de pămînt, moară de foc şi o frumoasă gospodărie. În 1918 erau: Stareţ protosinghel Sofronie Neaga, 11 ieromonahi, 4 ierodiaconi, 10 diaconi şi 34 fraţi".

Precum mărturiseşte culegerea de documente "Bessarabia", apăruta în 1903, la Moscova, sub redacţia lui P.Cruşevan, monahul Bartolomeu, poreclit Mînă-Strîmbă, deoarece la o vînătoare în tinereţe îşi călicise braţul, găsise schitul din defileul Saharnei părăsit. El repară chiliile năruite, le împodobi cu icoane, aprinse lumînări, începu să facă rugăciuni. Mănastirea din stîncă în 1776 dădu iarăşi semne de viaţă. Agentul financiar Alekse Kliuciarev din Kameneţ, la 30 martie 1843, a trimis guvernatorului Basarabiei, Pavel Fiodorov, următorul demers: "Zilele acestea mi s-a spus că pe porţiunea de hotar ce desparte guvernămîntul nostru de Basarabia în faţa satului Popenca din judeţul Balta (Podolia) se găseşte o mănăstire, al cărei nume nu mi l-au putut preciza, cu bogate lucruri vechi, pe care monahii nu le pot preţui. Năvălirile tătare asupra acestor locuri şi asupra Basarabiei au încetat de mult, în locul lor, însă, s-au ivit năvălirile anticarilor, dacă nu cu forţa, apoi cu vicleşugul. Astfel un anticar din guvernămîntul nostru şi-a pus în gînd să năvălească asupra acelei mănăstiri amăgind pe călugări cum o pofti, în care scop a şi trimis înainte cercetători."

Guvernatorul a trimis această scrisoare arhiepiscopului Dimitrie Sulima, care a luat apoi măsurile cuvenite, ca nimic din lucrurile schitului să nu se înstrăineze.("Trudî Ist. arh.obs, vol.V, pag, 99-100).

Printre podoabele ce se păstrau aici erau enumerate următoarele lucruri: o cruce mare de chiparis îmbrăcată în argint, un epitaf cusut cu aur şi pietre scumpe, o evanghelie bogată, îmbrăcată în aur şi argint, avînd emailuri încrustate cu turcoaze. Aceste obiecte sfinte au fost donate mănăstirii de cîţiva cazaci de la Don în 1817, cînd se întorceau spre casă din războiul cu Napoleon. La începutul secolului nostru moşia mănăstirii întrunea 160 desetine de pămînt, o arie în cîmp cu saraie şi hambare, vii şi livezi pe diferite terase şi povîrnişuri, trei mori de-a lungul rîului Saharna, dispunea de o turmă de oi, prisacă, vaci, boi şi cai. Purificarea sufletului şi a conştiinţei se făcea nu numai prin mătănii, ci şi prin muncă fără preget, cu dedare de sine. La Saharna a funcţionat timp de cinci decenii o şcoală de agronomie, precum şi un atelier de ceramică şi piese artizanale pentru arhitectura populară. Întemeietorul lor, N.C. Apostolopulo, decedat în anul 1901, îşi doarme somnul de veci sub o lespede de granit în curtea mănăstirii.

În prezent la complexul monastic din Saharna sînt în toi lucrările de restaurare, susţinute de populaţie şi Guvernul Republicii Moldova. Prin operele sale cu conţinut religios îşi aduce contribuţia la recultivarea spiritului uman şi pictorul amator din localitate, Teodor Malai, om cu mîini de aur. În prospectul turistic "Saharna" (Chişinău, ed. "Timpul",1983) publicistul Vadim Circov menţionează: "în secolele trecute cei care înălţau biserici şi mănăstiri aveau darul de a alege pentru ele locuri deosebit de pitoreşti. Aceasta se referă şi la mănăstirea "Sfînta Treime" de la Saharna, care se află într-un loc unde defileul este rotungit din ambele părţi, iar în vale pe fundul unei cupe cu pereţii înalţi şi abrupţi, albeşte un ansamblu de construcţii. Oamenii de ştiinţă compară versanţii acestui defileu cu o carte deschisă, în care pot fi "citite" multe lucruri despre trecutul preistoric al ţinutului nostru - despre relief şi mişcarea scoarţei pămîntului, despre flora şi fauna dispărute."înălţată pe la 1776, lîngă un vechi schit de pe malul Nistrului, mănăstirea Saharna a avut în secolul nostru o soartă dramatică. În anii "60, în urma politicii conjuncturiste din acea perioadă, ansamblul monastic de la Saharna, împreună cu locaşurile sfinte de la Călărăşeuca (Donduşeni), Dobruşa (şoldăneşti), ş.a., a fost transformat în ospiciu, funcţionînd în această calitate timp de 30 de ani. La 1 octombrie 1990 complexul îşi recapătă statutul de mănăstire, începe o nouă etapă. Astfel noi, contemporanii ne achităm încă o datorie faţă de strămoşi. L a Saharna iarăşi bat clopotele!

Mănăstirea Saharna, cu hramul "Sfînta Treime", ziua îngerului -8 septembrie, la 1 septembrie1995 întrunea 20 de călugări şi fraţi, stareţ - arhimandritul Andrian (în lime -Iurie Baciu). A fost închisă în anul 1964 şi redeschisă în 1991. Dispune de 2 biserici, 10 hectare de pămînt, 2 tractoare şi 2 automobile, 7 vaci, 2 cai, 15 oi. Se află la o distanţă de 8 kilometri de centrul raional Rezina şi 14 kilometri de cea mai apropiată gara Rîbniţa.

Vizitatori: 1878596
sus

© 2017 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD