În 1678, intr-o zona de codru, la izvorul rîului Cogîlnic (cca. 55  km  vest de Chişinau), marele stolnic Mihail Hancu infiinţeaza, la rugamintea  fiicei sale, o manastire de maici. Bisericile din  lemn  şi  chiliile  monahale  în secolul XVII sunt deseori devăstate  de  năvalirea  tatarilor.  Din  aceasta cauza manastirea "Sf. Parascheva"  periodic  ramîne  pustie. 

La  1835  este zidita din piatra biserica de vară în stil rus-bizantin, mai tîrziu la  1841 se inalţa biserica de iarna. În perioada 1956-1990 manastirea  este  închisa de autoritaţile sovietice, iar pe teritoriul  ei  a  funcţionat  o  bază  de odihnă şi de  tratament  a  Ministerului  Sanataţii.  În  1990,  la  cererea localnicilor din satele vecine, manastirea Hancu este  redeschisa,  devenind în scurt timp una dintre cele mai bine  amenajate  şi  vizitate  de  turişti comunitaţi monahale. În preajma manastirii se gasesc  mai  multe  izvoare  bogate  în  apă,  unul dintre ele are o mineralizare sporita. Manastirea poate fi vizitata  zilnic.

Mănăstirea este situată pe râul Cogâlnic, la 70 km de capitala republicii, într-o vale frumoasă înconjurată din toate părţile de păduri seculare. Fondată în anul 1678, mănăstirea încă din sec. XVII era una dintre cele mai bogate din sudul Moldovei. Şirul credincioşilor veniţi la mănăstire creşte în zilele Sf. Paraschiva, care sunt sărbătorite conform calendarului bisericesc la 27 octombrie. Legenda mănăstirii Hâncu ne zice, precum că unul din importanţii slujitori ai curţii din sec. XVII Mihalcea Hâncu, fugind de tătari cu fi ica sa Paraschiva, a ajuns într-o poiană din Codri. Salvându-se a promis ca va construi în acest loc o mănăstire. Mihalcea Hâncu şi-a ţinut promisiunea. În sec. XVII biserica din lemn şi cheliile călugăriţelor erau adeseori devastate de năvălirea tătarilor, iată de ce în timpurile grele mănăstirea "Sf. Paraschiva" nu era populată. În anul 1835 a fost construită biserica de vară din piatră într-un stil vizantin rusesc, ceva mai târziu, în 1841, a fost înălţată şi biserica de iarnă. În perioada anilor 1956 - 1990 mănăstirea a fost închisă de către puterea sovietică, aici activând un sanatoriu al Ministerului Sănătăţii.

La cererea locuitorilor din satele vecine, din anul 1990 mănăstirea îşi deschide din nou uşile, fi ind cea mai vizitată de către turişti mănăstire din Moldova. În jurul mănăstirii sunt multe izvoare, unul dintre care este puternic mineralizat. Mănăstirea bucură şi în prezent ochii şi inima credincioşilor şi vizitatorilor.