Mihai Untliă, fostul meu coleg de clasă din Codreni, mă întreba alaltăieri:
- Spune-mi, te rog, e drept că cei de la conducere fac duminică referendum ca să ne ieie pensiile?!
- Cine ţi-a spus?
- D-apoi tot satul vorbeşte.
- Biata lume dezinformată.
În cadrul referendumului de duminică, populaţia va fi întrebată dacă doreşte să-şi aleagă ea preşedintele statului sau preferă să i-l aleagă alţii.
„Alţii”, adică Tkaciuk, Reidman, Mişin, Petrenko, liderii partidului comuniştilor, care au declarat nu o dată că ei nu au nevoie de limba noastră, ci doar de voturile noastre.
De când există acest partid, la toate congresele şi plenarele lui s-a vorbit doar ruseşte.
Generalul Mişin s-a lăudat că el nu ştie româneşte, pe când „limba moldovenească” o vorbeşte „foarte bine”.
Dar nimeni nu l-a auzit vreodată rostind măcar un singur cuvânt în limba pe care pretinde că ar vorbi-o „foarte bine”.
Ieri, pe sub geamurile blocului în care locuiesc aud mai multe voci de tineri strigând (în limba rusă):
Nu ieşiţi din case în ziua referendumului!
Imediat aud scandându-se (în română):
Mal-dova!
Mal-dova!
„Maldova”  e denumirea schimonosită a ţării pe care pretind că o apără de „români” tinerii bolşevici.
Spun şi altora că trebuie să participăm la referendumul de duminică şi pentru că Moscova e împotriva referendumului. La un post de televiziune rusesc, un comentator îşi informa telespectatorii că, la 5 septembrie, în Republica Moldova va avea loc „un referendum de război împotriva Transnistriei”.
Şi asta când, de fapt, războiul – politic, economic, psihologic – e cel declanşat de Kremlin contra noastă.
Acesta e declarat orientării pro-europene a Republicii Moldova.
Federaţia Rusă a cerut recent Kazahstanului şi Republicii Belarus să nu importe mărfuri din Republica Moldova şi Georgia, din motiv că acestea ar fi „ostile Rusiei”. Voronin a lăudat această iniţiativă „frăţească”, menită să pedepsească actuala guvernare.
Partidul comuniştilor este un partid al veneticilor şi al intereselor ruseşti, iar indivizi ca Muntean, Dodon ş.a. – nişte rătăciţi?!, nişte oportunişti? – sunt unelte jalnice în mâinile acestora.
În cei opt ani de guvernare, puterea comunistă a certat oamenii, i-a speriat, i-a înrăit.
Dar lucrul cel mai grav e acela că ea a alungat din ţară aproape un sfert de populaţie.
În Grecia, pe timpul lui Pericle, cea mai gravă pedeapsă care se aplica unei persoane nu era condamnarea la moarte, ci expulzarea din locurile unde s-a născut, din ţara care i-a aparţinut. Odată condamnată, ea nu mai avea dreptul să revină în acele locuri şi sentinţa urma s-o asculte stând în barcă… E ca şi cum murea pentru rude, prieteni, cunoscuţi…
Acum consângenii noştri parcă s-ar condamna ei înşişi la exil, la moartea lor pentru ceilalţi.
E plină lumea de ei.
Îi aşteptăm să revină acasă. Iar pentru asta e nevoie de o redresare economică a republicii şi de un preşedinte care ar fi al întregului popor, şi nu doar al unui partid, aşa cum a fost până în 2009.
Altfel Republica Moldova va semăna şi în continuare cu o curte fără de gard, prin care trece tot satul şi în care câinii uită să mai latre.