Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Agenda culturală
vezi mai mult
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     
 
Prima Forul Democrat al Românilor

Forul Democrat al Românilor
Cetăţi
Inapoi
 
   
FDRM |  Versiune tipar
Două state, acelaşi trecut, acelaşi popor şi aceeaşi limbă Ca şi o mare parte dintre români, în seara de Revelion, vizionam la TVR-1 cum fraţii noştri de peste Prut sărbătoreau intrarea ţării lor în UE. În Piaţa Universităţii nu mai era loc liber, căci era supraaglomerată. Toţi erau veseli, cîntau, dansau, trăiau emoţii puternice pentru clipa mult aşteptată. Citind în ochii românilor de peste Prut marea lor bucurie, vrînd-nevrînd, am încercat să analizez din ce motive Republica Moldova rămîne în afara spaţiului european civilizat. Am început chiar cu raptul din 1812, de la acea anexare stupidă a Moldovei dintre Nistru, Prut şi Dunăre la Imperiul Rus. A început să mă mustre conştiinţa, urmărind la televizor secvenţe despre acele timpuri cînd populaţia română era supusă represiunilor, pentru faptul că vorbea limba română. Astăzi româna e limbă de stat( cu toate că cei de la conducere o consideră moldovenească). Ni se permite s-o vorbim corect, iar noi n-o facem.Mi se umple sufletul de mîndrie cînd citesc despre Ion Inculeţ, Pan Halipa, Constantin Stere, personalităţi marcante ale neamului românesc. Prin eforturile lor, la 27 martie 1918 a fost semnat „actul” de unire benevolă şi condiţionată a Basarabiei cu Patria-mamă. Această unire, cu regret, nu a fost de durată, căci evenimentele din preajma celui de-al Doilea Război Mondial deschide o filă neagră în istoria poporului român ale cărei consecinţe le mai resimţim şi astăzi. O piedică, de asemenea, constituie problema transnistriană, a cărei soluţie, timp de 15 ani, încă nu a fost găsită. Totodată, nivelul de trai scăzut al populaţiei, economia în perioada de tranziţie, politica internă şi externă, prost dirijată, lipsa de spirit diplomatic al conducătorilor noştri, mai bine zis, lipsa de voinţă – toate au o influenţă negativă asupra populaţiei autohtone. În UE comunismul de mult a fost condamnat, pe cînd la noi, Lenin mai stă cu mîna întinsă, prin centrele raionale, arătîndu-le oamenilor pe unde să treacă. După ce am urmărit la televizor manifestările din Piaţa Universităţii, organizate cu prilejul Revelionului şi al integrării României în UE, m-am apropiat de hartă. Am observat că undeva, în Europa Centrală, am găsit două state despărţite de sîrma ghimpată, ce au acelaşi trecut, aceeaşi cultură, limbă, etnie, aceleaşi tradiţii şi obiceiuri, dar care de aici încolo vor avea destine diferite. Cît e de durut! Oare vom tolera în continuare această deplorabilă stare de lucruri?... Vasile PLEVAN, Facultatea de Drept a USM, an.I, gr.3 Ce este Limba Română pentru studenţii străini? Însuşirea limbii române de către studenţii străini veniţi la studii în Moldova este un imperativ indispensabil procesului de învăţământ. În ultimul timp se observă tot mai mult lipsa de interes a studenţilor faţă de această limbă. E vorba de un monolingvism care îi face să refuze însuşirea altor limbi. Nu, deoarece majoritatea posedă una sau două limbi în afară de cea maternă. De fapt mediul în care trăim este nefavorabil, ce nu-i motivează să înveţe această limbă. Oriunde s-ar duce un străin, foarte uşor iese din situaţie dacă ştie rusa. Iată câteva afirmaţii ale studenţilor vizavi de limba română: «Зачем мне этот румынский язык, если все говорят на русском?” «Зачем учить румынский? Если я иду в магазин, в театр или в другом месте и спрашиваю на румынском, мне почти всегда отвечают на русском?” E vorba şi de studenţii arabi care îşi fac studiile la noi după ce însuşesc, la alegere, româna sau rusa. De cele mai multe ori rusa este favorită. În acelaşi timp cât de frumos este vorbită româna de străinii care învaţă în România! Pe lângă faptul că vorbesc această limbă, au şi o atitudine respectuoasă faţă de ea. De zeci de ani profesorii îi motivează pe discipoli să înveţe limbi străine, deoarece ele deschid noi surse de asimilare a informaţiei din diverse domenii. Se observă succese la tânăra generaţie, dar mai sunt rezerve faţă de limba română. Fac un Apel către toţi românii basarabeni: să salvăm cît ne-a mai rămas, dacă nu putem ajunge din urmă ceea ce a plecat! Păstraţi această comoară care este „speranţa şi mândria noastră”, după cum spunea Vasile Melnic. Natalia ŢURCAN, lector, Chişinău Să facem nefăcutul - UNIREA Motto: Ajută, Doamne, la MAREA UNIRE, Că asta ne este sfânta menire Tăinuim în noi mai multe sentimente, Fiecare închinăm cuiva complemente, Creştem şi educăm minunaţi copii, Arăm şi semănăm mănoasele câmpii. Zidim albe oraşe sub zarea senină, Pentru cei care după noi or să vină, Căci românii au o singură ţară Şi-i cea mai sfântă comoară, Avem o simţire şi-aceeaşi menire, Să facem nefăcutul – Marea Unire, Şi azi mai aprindem lumânări creştineşti, Să ne salveze Domnul de imperii hoţeşti, Dar au uitat de noi şi îngerii cereşti, Că trăim anapoda sub flamuri păgâneşti, Nimeni nu ştie unde vom ajunge-n viitor Cu Basarabia Română şi harnicul popor, Ajută Doamne, să scăpăm de corupta cârmuire, Că râde de noi cu durere întreaga omenire. Ion COJOCARU, Criuleni Cuvânt pentru poetul drag Am urmărit nu o dată îmbulzeala fluturilor de noapte, admirând marea lor dragoste pentru lumină. Fie şi deloc atrăgători, îi ador. Fiind în aceeaşi ipostază, îi înţeleg perfect. Mă apropie de ei un sentiment identic, aceeaşi dragoste pentru lumină. Preţuiesc în persoana dumnealui nu numai poetul, dar mai mult poate setea de cunoaştere. Câtă informaţie a putut să încapă într-o minte şi cât a trebuit să muncească pentru a şlefui acest diamant, ca mai apoi să iradieze această lumină celor ce-l înconjoară. Marele Eminescu era considerat bibliotecă ambulantă, iar pentru mine domnia sa este o enciclopedie ambulantă. Aş putea să continuu şirul afirmaţiilor, însă nu ştiu de are vreun rost s-o fac. Acest lucru ar putea să şocheze. Deci... Excusez-moi, s’il vous plait. Îi doresc să rămână acelaşi, care a fost totdeauna. Cu mult respect, Tamara MAIER, profesoară, comuna Micăuţi, Străşeni Vrem să ne ştim utili Rugăm frumos Forul Democrat al Românilor din R. Moldova să fim primiţi ca membri ai acestei organizaţii. Promitem să ajutăm cu toată fiinţa noastră această organizaţie nonguvernamentală a românilor basarabeni. Lidia Gheorghe OLEINIC, Maia Nicolae CIORNÂI, s. Hlina, Briceni De ce noi, moldovenii basarabeni, ne numim români? Deseori auzim asemenea întrebări de la copii, de la oamenii de diferite vârste şi profesii. În cazul naţiunii române, nu ţara a dat nume poporului, ci poporul (românii) a dat nume Ţării. În urma războaielor romanilor cu dacii (anii 101-102, 105-106), romanii, în ciuda unei rezistenţe eroice a dacilor, cuceresc cetate după cetate, asediul şi căderea Sarmizegetus ei în vara anului 106, încheierea celui de-al doilea război dacic şi constituirea provinciei imperiale Dacia. Iniţial aceasta cuprindea Transilvania dintre cununa munţilor, Banatul, vestul Olteniei, constituind o singură unitate administrativă în frunte cu un trimis al împăratului cu rang consular (legatus Augusti pro practore). Partea răsăriteană a Olteniei, Muntenia şi sudul Moldovei se aflau sub autoritatea guvernatorului Moesiei Inferioare. Începând cu anul 106 şi până în anul 271 se stabileşte stăpânirea romană în Dacia. Din ordinul lui Traian, încă din primii ani de cucerire, este întreprinsă colonizarea organizată şi masivă a provinciei cucerite cu elemente romanice sau romanizate aduse din toată lumea romană (ex tot orbe Romano) din peste 20 de provincii. Populaţia dacă suferă influenţa puternică a civilizaţiei romane, aflată pe o treaptă superioară de dezvoltare şi îşi însuşeşte treptat cultura materială: limbă, obiceiuri şi credinţe ale cuceritorului! Romanizarea care a cuprins atât cultura materială, viaţa economică şi socială, cât şi cultura spirituală, a fost deplină. Limba latină, singurul mijloc de înţelegere comună a diferitelor componente etnice ale provinciei, s-a impus la toate nivelele. Din cele 3000 de inscripţii ale Daciei Romane, păstrate, numai 37 sunt în limba greacă; din cele 2700 de nume de persoane menţionate în inscripţii 75% sunt romane, 13% - greceşti, 4% - traco-dace; 4% - ilirice. În urma cotropirii elementului autohton cu cel roman, se constituie populaţia daco-romană de limbă latină, componentă determinantă în procesul poporului român. Inclusă în Imperiul Roman, Dacia se numea Dacia Romană sau Dacoromânia. Chiar şi cucerită, Dacoromânia prezenta un pericol pentru Roma. Şi de aceea, prin anii 256-263, ea a fost dezmembrată, la început, în două, apoi în trei provincii romane, zise (dunărene). Deşi populaţia principatelor dunărene îşi ziceau ba munteni, ba transilvăneni, ba vrânceni, ba dobrogeni, ba valahi, ba moldoveni, când se întâlneau, ca să se ştie că toţi se trag din aceeaşi viţă de neam, îşi ziceau români, adică neam ce se trage de la romani. Neînţelegerea originii cuvântului „român” duce deseori la confuzii de genul că „românii locuiesc în România, iar cetăţenii Republicii Moldova sunt moldoveni”. Sunt ignorate elementele ştiinţifice de bază ce definesc o naţiune: teritoriul, tulpina comună (Dacoromânia) şi tradiţiile, limba comună – (dacoromâna). Avem o limbă comună a neamului românesc, limba literară – româna. Dar ne numim şi moldoveni precum ne putem numi şi chişinăuieni, sângereni, râşcăneni, bălţeni, cahuleni etc. Ca să arătăm locul de baştină. Dar toţi cei care vorbim, moştenită prin sânge matern, româna, vom fi români, ca naţiune, ca popor, şi, totodată, moldoveni, basarabeni, ca nume generic de locuitori ai unei regiuni, fie ridicată şi la rang de ţară. Cu mândrie îşi zic românii din regiunile istorice bănăţeni, transilvăneni, munteni, olteni, bucovineni, dar nu neagă că sunt români. Toţi ne tragem din dacoromani şi vorbim româna. Se face foarte multă zarvă pentru a nega românitatea noastră, cu scopul de a împiedica trezirea conştiinţei naţionale a românilor basarabeni, renaşterea naţională. După origine, limbă, istorie, tradiţie, cultură, noi, toţi locuitorii din toate regiunile istorice: Ardeal, Banat, Krişana, Maramureş, Bucovina, Transilvania, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Basarabia, suntem urmaşii dacoromanilor, suntem o singură fire, o singură naţiune: români. Zicându-ne moldoveni, după locul de trai, nu înseamnă că ne dezicem de românime. Care sunt caracteristicile unei naţiuni? Naţiunile sunt comunităţi mari, sociale, care s-au constituit în decursul unei anumite dezvoltări istorice de durată. Caracteristicile de bază ale unei naţiuni sunt: 1)Teritoriul comun, care nu corespunde întotdeauna cu graniţele statului naţional. O naţiune poate fi divizată, fiind nevoită să trăiască în raza mai multor state, de exemplu – nemţii, care locuiesc şi în Austria, şi în Elveţia, şi în Polonia. 2)Limba naţională comună. În anumite situaţii limba nu este neapărat necesară pentru definirea unei naţiuni. De exemplu, irlandezii vorbesc engleza, abandonând pentru totdeauna etnonimul celtic (limbi celtice – familia de limbi vorbită în antichitate de vechii gali şi astăzi de irlandezi şi bretoni (galic –franţuzeşte);) elveţienii vorbesc patru limbi – germana, italiana, franceza şi retoromana. Unele naţiuni vorbesc limbi comune: limba engleză este vorbită nu numai de englezi, ci şi de americani, canadieni, australieni ş.a. Portugheza se vorbeşte şi în Brazilia. Spaniola – în ţările Americii Latine şi în alte ţări de pe glob etc., etc. 3. Comunitatea de viaţă economică. 4. Comunitatea de cultură, legată indispensabil de limbă, tradiţii, obiceiuri. 5. Identitate religioasă. Dar elementul de bază îl constituie conştiinţa de sine, conştiinţa naţională. Un şir de state europene (popoare) au reuşit să-şi creeze mai întâi un stat, apoi în cadrul lui, sub protecţia şi influenţa factorului statal s-au dezvoltat cultural şi s-au constituit naţionalităţile, s-au format naţiunile moderne. Conceptul de popor moldovenesc ca o naţiune în sine, distinctă de naţiunea română, a fost o invenţie ţaristă. După anexarea Basarabiei din 1812, regimul ţarist s-a gândit (a hotărât) să facă (să creeze) o distincţie între românii din Basarabia şi compatrioţii lor din Principatele Dunărene. Naţiunea moldovenească fusese inventată de ruşi pentru a preveni renaşterea unei conştiinţe naţionale româneşti la populaţia basarabeană. Dumitru Cojocaru, profesor la Liceul Teoretic Gura-Bâcului, r-nul Anenii Noi. Sunt convins că FDRM ne va duce în UE Eu, Virgil Mândâcanu, doctor habilitat, profesor universitar, născut în România (1936, comuina Mihăileni, Râşcani, jud. Bălţi, Basarabia), acolo unde s-au născut Eugen Coşeriu, Valentin Mândâcanu, Raisa Lungu...), rog a fi primit în rândurile membrilor FDRM. Sunt convins că FDRM ne va duce în EU, la fel după cum sunt convins că tot el ne va uni cu Patria-Mamă. Nu mă vreau în afara UE, aşa după cum nu mă vreau în afara României. Susţin întru totul Cererea de Aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi îmi voi depune toate eforturile şi mai departe pentru a fi uniţi şi reîntregiţi cu Patria-Mamă România. Virgil MÂNDÂCANU Alarma atomică Imediat după ce a pus mâna pe putere, în urma puciului din 1917, V. Lenin a început să edifice armata şi flota revoluţionară. La 15 ianuarie 1918 a emis un decret despre formarea armatei muncitoreşti-ţărăneşti, iar – la 29 ianuarie acelaşi an – un decret de formare a flotei muncitoreşti-ţărăneşti. Înrolarea în aceste formaţiuni militare era benevolă. Ele urmau să realizeze teroarea roşie. V. Lenin nu se ruşina de acest termen pe care se sprijinea puterea diavolească a lui. În armată cetăţenii erau mobilizaţi în mod obligatoriu. La 21 februarie 1918 e lansat un apel al lui V. Lenin: „Patria socialistă este în primejdie”. Acest decret a însemnat începutul războiului civil în Rusia. Prin decretul din 21 februarie 1918 V. Lenin nu mai vorbea de patria rusă, ci de cea comunistă. Primele lupte armate nou-formate le-a susţinut la 23-24 februarie 1918. Din acea zi armata lui V. Lenin şi aşa-zisa „armată roşie”. E clar de ce roşie şi nu de o altă culoare. Pentru că acea armată a început să se scalde în sânge. În decretul lui V. Lenin „Patria socialistă este în primejdie” sunt mai multe puncte în care se indica cum şi cu cine trebuie să lupte armata roşie. În punctul 8 se menţionează că agenţii, duşmanii, speculanţii, bandiţii, huliganii, agitatorii contrarevoluţionari, spionii germani să fie împuşcaţi pe loc. În acele timpuri orice persoană putea fi învinuită de orice. Armata roşie se hrănea din jaf, ea urma să colecteze cu forţa produsele alimentare de la ţărani, ca să fie aduse la oraş, unde lumea murea de foame. Comuniştii de azi, ce conduc R. Moldova, se ghidează de tezele lui V. Lenin din „Patria socialistă este în primejdie”. Argument ne serveşte hotărârea lui V. Voronin ca sub patronaju-i o unitate militară de la nordul republicii să facă aplicaţii militare cu deplasarea efectivului la distanţa de circa 70 km, şi asta „în cinstea zilei de 23 februarie”, adică în memoria armatei roşii şi a celei sovietice care nu mai există. Îmi amintesc că prin anii ’70 ai secolului trecut, în brigada de construcţie unde munceam, a venit un tânăr. Şi la 23 februarie acesta a adus cu el o petardă militară pe care o avea din armată. Ea purta denumirea de „Alarma atomică”. De pe schelele construcţiei unde munceam, el a lansat-o în aer „în cinstea armatei roşii”. Bătea în ziua aceea un vânt puternic. Petarda aprinsă ce scotea un sunet puternic, a război atomic, a fost dusă de vânt, căzând pe o casă din apropiere, acoperită cu ruberoid şi smoală, s-a aprins. Casa, care nici casă nu era, ci o bojdeucă, prinse să fumege. Am alergat repede toţi muncitorii şi am stins-o. Spre seară stăpânul casei a venit supărat că i-am stins casa. Trebuia s-o, lăsăm să ardă, ne reproşa el, că poate primea şi dânsul un apartament ca lumea, de la stat, de cel care primeau veneticii cu hurta. Dacă ardea casa, acel înflăcărat adept al zilei de 23 februarie pentru „Alarma atomică” falsă, trebuia să stea la dubă. Dar n-a fost să fie. Acum, bănuiesc, se pregăteşte să serbeze şi dânsul cu Voronin ziua armatei cotropitoare. Ion FIODOROV
 
 
Adaugă comentariu (1)
//1
Mircea 6 Martie 2007   
Sustin toate incercarile forului democrat,deasemenea si aceasta declaratie.Romanii trebuie sa fie impreuna.In curind voi innainta cererea de aderare la for.
 
Nume:
Comentariu:
Vizitatori: 1951577
sus

© 2017 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD