Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     
 
Prima Agenda culturală

Agenda culturală   
 
   
„Ultimul tren spre România” |  Versiune tipar
08.02.2007
Fiind vorba despre un roman al Basarabiei, se cuvinte a spune-n plus ceea ce i s-ar cuveni să fie spus. Am fost prezenţi la ZIUA LIMBII ROMÂNE (31 august 2006) în oraşul CĂUŞENI, judeţul Tighina, unde s-a făcut un fel de lansare a cărţii. Spunem „un fel de lansare” întrucât a fost vorba de o lansare cu totul şi cu totul specială. Cu acest prilej s-a dăruit celor peste 300 de participanţi la această zi festivă (unde s-a omagiat Limba Română) câte un exemplar de roman în mod gratuit. Această gratuitate materială a fost suportată de către autor din considerentul că, atunci când e vorba de Basarabia, nimic nu este prea mult dat. Basarabia trebuie ajutată mai ales în actualele condiţii, când dincolo de Prut se comite o „moldovenizare” atât de forţată, încât ea ar putea merge la „concurenţă”, desigur în intenţii, cu încercarea disperată a lui Stalin din trecut de-a rusifica prin toate mijloacele clasice ale comunismului acest ţinut românesc. Ce n-a putut face Stalin cu rusificarea sa încearcă a face acum cu „moldovenizarea” Basarabiei acest preşedinte Voronin care, în acţiunea sa la fel de disperată şi de anacronică, ar trebui stopat din acţiunea sa realmente ucigătoare. Se cunoaşte faptul că, înainte de 1989, statuia lui Ştefan cel Mare de la Chişinău, dar şi cea a marelui Eminescu deveniseră un simbol al rezistenţei şi al dăinuirii neamului românesc pe aceste meleaguri strămoşeşti. La acele statui au existat încontinuu flori aduse de sutele şi miile de locuitori basarabeni. Azi, ne referim la ziua de 31 august 2006, la Căuşeni (unde am fost noi), pentru a cinsti Ziua Limbii Române, întreaga populaţie a oraşului, de la mic la mare, predominant însă tineretul, mai ales cel studios, au cumpărat flori pe care urmau să le depună pe soclul statuii marelui Eminescu. S-au spus poezii, s-au ţinut cuvântări emoţionante, s-a cântat, s-a trăit sufleteşte, chipul lui Eminescu devenind o icoană a dăinuirii româneşti. Statuia marelui Poet român a fost îmbrăcată în flori. În acelaşi timp, dar la Chişinău, statuia lui Eminescu a fost înconjurată ostentativ cu panouri, pentru ca acolo să nu se depună flori. Cu patru zile mai înainte, la 27 august, a fost sărbătorită cu foarte mult fast de tip comunist, fast sovietizat, ziua proclamării Republicii Moldova. Pe coperta romanului „Ultimul tren spre România” a apărut următorul înscris, pe care îl redăm în întregime: „Prozatorul Anatolie Paniş, autorul acestei scrieri, consideră că separarea şi declararea ca stat independent a Basarabiei, mai ales faţă de România, este una din marile prostii ale sfârşitului de secol XX”. Adăugăm: a menţine această stare şi-n începutul de mileniu III e o şi mai mare inepţie. Este o inepţie totală. La Liceul Român-Francez „Gh. Asachi” din Chişinău se aplică următoarea corecţie: „Liceul MOLDO-FRANCEZ”. În semn de protest elevii acestui brav liceu nu vor să intre la cursuri. Să revenim: 27 august a fost ziua proclamării Republicii Moldova. Pe 30 august, a fost ziua „VAMEŞILOR”. În acea noapte toţi vameşii lui Voronin de la Albiţa au petrecut până-n zori la Complexul „Ghiocelul” de la margine de Căuşeni. Sărbătoare de tip sovietizat, cu feluri multe de mâncare, cu muzici sfidătoare, cu băuturi şi fireşti, dar şi trăsnite, risipă generală, îmbuibare şi mai generală, torturi triplu etajate etc., etc. Ce se cere în pagina a doua a romanului „Ultimul tren”? Se cere ca între Chişinău şi Bucureşti să nu mai existe niciodată post de control grăniceresc. Dacă între cele două întinsuri pământene, adică între România şi Basarabia, nu ar mai exista posturi grănicereşti, nici postul de preşedinte al lui Voronin nu şi-ar mai avea rostul. Şi, conform zicalei „decât al doilea la Roma, mai bine primul în satul meu”, Voronin nu a acceptat nici propunerea Preşedintelui României Traian Băsescu de-a merge braţ la braţ, atât actuala Românie cât şi Basarabia, ca să intre împreună în Uniunea Europeană. Răspunsul lui Voronin la această uluitoare propunere a fost NET! Tot cu două zile înainte de a participa şi noi la Zilele Limbii Române din oraşul Căuşeni, acelaşi Voronin mai face o trăsnaie şi chiar zice într-un interviu acordat postului de radio BBC că (redăm cu majuscule, ca să nu se uite): „Între Prut şi Nistru (a susţinut Voronin): LIMBA OFICIALĂ a Republicii Moldova ESTE LIMBA RUSĂ”. Istoria se scrie aşa cum se scrie. În războiul transnistriano-moldovenesc, când tanchetele căzăceşti şi calmuce ale lui Smirnov au năvălit până la marginea caselor din oraşul Căuşeni, urmaşii lui Ştefan cel Mare au ripostat cu puştile de vânătoare. Au tras cu alice de vânat raţe sălbatice în tanchetele lui Smirnov şi le-au zis: „Pe-aicea nu se trece!”. Şi nu s-a trecut. Au murit în acele lupte, ca şi în cele de pe râul Nistru, 56 de căuşeneni. La Cârnăţeni alţi patru luptători au murit pentru o patrie pe care o conduce acum Voronin. Noi propunem ca oraşului Căuşeni să i se dea denumirea de oraş martir, întrucât cazacii şi calmucii plătiţi ai lui Smirnov nu au putut ocupa nici Căuşenii şi nici Cârnăţenii. Tot în Căuşeni există şi-un primar legendar, despre care se spune că a fost rus, că nu ştia a vorbi deloc româneşte, dar mai apoi a vorbit şi a simţit cu adevărat româneşte, precum ne-a fost nouă Rege marele Carol I. Acest primar de Căuşeni, spre lauda sa, a fost prezent la 31 august la marea, dar şi la demna sărbătoare a Limbii Române! Primarul de Căuşeni a ales Limba Română, pe care a lăudat-o în termeni extrem de elogioşi, în timp ce strâmbul de Voronin a lăudat şi ne-a propus limba rusă. În cuvântul nostru de scriitor venit la această sărbătoare din România am spus: „Dacă toţi primarii Basarabiei ar gândi la fel precum gândeşte primarul de Căuşeni, problema Unirii dintre Basarabia şi România ar fi definitiv şi imediat rezolvată”. *** Am ajuns astfel la problema cea mai importantă a expunerii noastre, şi anume: Teritoriul comunist al RDG a fost ajutat ca să revină întregii Germanii. Şi noi putem să ajutăm Basarabia să revină României. Principalul ar fi să vrem. S-a vorbit mult despre acest ţinut românesc, al Basarabiei, dar niciodată parcă atât de tranşant ca acum. Nu mai este timp de pierdut. Singura parabolă e să spunem adevărul despre acest ţinut românesc, chiar dacă unii îl botează când „moldovenesc”, când altfel. Voronin dacă ar fi vrut să intre cu adevărat în Europa, şi asta odată cu noi, ar fi putut face pasul acesta printr-un singur Decret, în care să ne fi spus că ar fi dorit să revină cu Basarabia sa la Patria-mamă, adică la ROMÂNIA. Alegând limba rusă, nu numai că a respins generoasa oferta făcută de Traian Băsescu, aceea de-a intra odată cu România în Uniunea europeană şi de-a fi apărată de NATO pe râul Nistru, dar acest Voronin a devenit de fapt şi de drept un duşman înverşunat al întregii românimi. Voronin vrea o Basarabie rusească, iar noi o dorim românească. Pentru asta ne trebuie nişte bani, o inimă darnică de român, că numai aşa îl putem învinge nu numai pe Voronin, ci şi pe toţi acoliţii lui putinizaţi. Voronin e filorus, noi suntem cu toţii români. Şi basarabenii sunt tot români. Hai să-i ajutăm! Dumneavoastră personal cum puteţi ajuta cauza basarabeană în mod direct? În aşteptare, cu tot respectul pe care vi-l purtăm, Anatolie PANIŞ, Snagov
Vizitatori: 1951571
sus

© 2017 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD