Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     
 
Prima Agenda culturală

Agenda culturală   
 
   
Eminescu – valoare perenă |  Versiune tipar
29.01.2007
Unii se apropie de Eminescu prin meditaţie, alţii printr-un studiu asiduu, alţii prin setea de frumos... Înclin să cred că noi, basarabenii, ne-am apropiat cel mai mult de creaţia şi de destinul său, pentru că l-am descoperit prin suferinţă, acest instrument de neînlocuit pentru cunoaşterea lucrurilor profunde. La fel şi-n acea zi de 15 ianuarie, însorită, fără zăpadă de această dată, s-au adunat pe Aleea Clasicilor, vegheaţi de spiritul tutelar al Marelui Poet român, toţi cei care au simţit necesitatea de a-i aduce un omagiu de ziua naşterii şi pe această cale, de a depune măcar o floare la bustul poetului, de a se închina în faţa Domniei Sale măcar şi prin prezenţa. În deschiderea festivităţii, academicianul Mihai Cimpoi a spus: “Eminescu, valoarea perenă ce ne permite să ne angajăm fără complexe de inferioritate în dialogul valoric european şi universal, păşeşte şi astăzi pe mai multe meridiane ale culturii. Poetul şi traducătorul japonez Sumia Haruia, care a tradus şi „Ion” de Rebreanu (Rebreanu care trebuie să revină aici cu bustul lui), mi-a spus o chestie care m-a cutremurat: „Japonia-i o ţară mare, dar nu are un poet de valoarea lui Eminescu”. Să ne mândrim cu acest Poet!” M. Cimpoi a vorbit în continuare despre noile traduceri din creaţia lui Eminescu, cum ar fi cea efectuată în limba franceză de Jean-Louis Courriol, vechi prieten al literaturii noastre, profesor la Universitatea din Montreuil, despre o traducere în portugheză – a doua ediţie – care se aşteaptă; despre o a treia traducere în chineză care apare la Beijing, acest volum include şi proză. „Să ne bucurăm că Eminescu ne reprezintă în continuare atât de strălucit în Europa, în America Latină în China şi în Japonia” – a îndemnat distinsul exeget. „Am tot colindat prin raioane zilele acestea, am fost la Sauca, Ocniţa, unde s-a deschis o Casă-Muzeu „Petru Zadnipru”, ieri am fost la dezvelirea bustului lui Eminescu la Nisporeni, unde s-a vorbit despre Eminescu care ne îndeamnă pe un făgaş spre Europa. El este acolo situat chiar pe malul Prutului şi eu ziceam că, uite, Eminescu e chiar în vecinătatea Uniunii Europene, pe care el o visa încă în 1870, vorbind despre necesitatea constituirii unei Ligi spirituale a Europei, care să armonizeze interesele speciale, naţionale, cu cele general-europene. Deci, ceea ce face Eminescu şi astăzi, ceea ce vrem noi să facem, e să intrăm pe picior de egalitate în dialogul valoric european” – a încheiat M. Cimpoi. Apoi, tradiţional, scriitorii prezenţi pe alee au recitat din creaţia lui Eminescu, au citit poezii dedicate marelui clasic, şi-au împărtăşit gândurile şi speranţele, inspiraţi de opera poetului omagiat. Astfel, Iulian Filip, pe post de moderator, a observat: „Nisporenenii au reuşit să zidească ceea ce trebuie să aibă fiecare localitate, care înţelege că pe locul cel mai văzut trebuie să fie biserica şi nişte accente care nu se confundă cu altceva. La Nisporeni aceste accente sunt monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi cel al lui Mihai Eminescu, realizate de Tudor Cataragă, care de baştină care e din Seliştea Nisporenilor, şi cei din Nisporeni l-au făcut cetăţean de onoare şi l-au pus la lucru. Dar între Ştefan cel Mare şi Mihai Eminescu este o compoziţie extraordinară – o lacrimă care ne pretextează altă polemică, e vorba de o compoziţie consacrată copiilor, tinerilor care au căzut în Afganistan şi pe Nistru. Adică, cei mari comit nişte greşeli şi nişte supărări pentru care trebuie să se sacrifice copii, tineri. Se cunoaşte raportul de forţe politice, unde componenta majoritară poate face ce vrea, cu toate acestea, la Nisporeni s-a reuşit, cu doi ani în urmă, dezvelirea celor două monumente. Se mai vorbea şi despre o readucere a bustului regelui Carol, care a fost acolo şi a dispărut. De fiecare 15 ianuarie mă întreb: care parte din Eminescu ne e mai de folos la zi? Avem atâta libertate, cât o putem duce, avem atâta adevăr, cât îl putem duce, avem atâta Eminescu, cât îl putem pune la lucru, cât îl citim”. Primarul general al municipiului Chişinău, Vasile Ursu, a accentuat că marele nostru poet este destul de prezent în municipiul Chişinău prin strada M. Eminescu, Teatrul „M. Eminescu”, Liceul „M. Eminescu”, Teatrul „Luceafărul”, bustul şi monumentul marelui poet, Centrul Academic Internaţional care-i poartă numele, stradela Veronica Micle, de asemenea, datorită lui Eminescu, şi multe altele. Poezia lui Eminescu ne îmbogăţeşte viaţa spirituală, şi cred că am rămas datori faţă de marele poet, pentru că anul trecut n-am reuşit să amenajăm scuarul unde este monumentul lui M. Eminescu şi strada Ştefan cel Mare. Cred că îl vom amenaja anul acesta cu ajutorul Uniunii Scriitorilor şi al Ministerului Culturii. Scuarul va fi un loc cu o destinaţie mai specială, unde se va recita poezie, ne vom întâlni acolo. De n-ar fi fost Eminescu, spiritualitatea noastră şi noi am fi cu mult mai săraci. Trebuie să ne bucurăm că astăzi este studiată marea operă a lui Mihai Eminescu, această comoară trebuie însuşită şi în continuare de noi toţi, şi mai ales de urmaşii noştri”. Mihaela Chisnencu, elevă la Liceul „M. Eliade” din Chisinău, care a luat premiul cel mare la „Mamaia copiilor”, a interpretat un cântec dedicat lui Eminescu, pe versuri de Adrian Păunescu. Vlad Zbârciog a vorbit despre oameni aduşi la o sărăcie cumplită de guvernarea comunistă, care umblă prin lume în loc să stea aici şi să lupte, să conştientizeze că suntem români, că suntem pe aceste pământuri din timpuri imemorabile şi vom rămâne mereu, fiindcă acesta ne este destinul. La recitalul de poezie dedicat lui Eminescu, au mai luat parte Ianoş Ţurcanu, Ion Vieru, Ştefan Sofronovici. Gheorghe Ciocoi i-a îndemnat pe cei prezenţi – scriitori, ziarişti, oameni de cultură, ştiinţă, artă, elevi, profesori şi pe toţi cei îndrăgostiţi de opera poetului - să-l aplaude pe unul dintre cei mai distinşi eminescologi români, pe acad. Mihai Cimpoi, şi aplauzele şi strigătele de „bravo” n-au întârziat să răsune. Valeriu Matei a subliniat: „15 ianuarie este un al doilea început de an pentru români, începutul anului spiritual, de la 1883, să spunem, încoace, de atunci când a apărut prima culegere cu poemele lui Eminescu. Orice am scrie astăzi, scriem cu gândul la Eminescu”. De un succes deosebit s-a bucurat şi discursul lui Andrei Vartic, care a pus accentele necesare când a meditat cu voce tare: „După acest 1 ianuarie 2007 înţelegem foarte profund ce a însemnat sintagma lui Eminescu Basarabia este pământ românesc. Înseamnă că şi în acest 15 ianuarie 2007 de la Nistru până la Tisa tot românul plânge încă. Şi va mai plânge încă, fiindcă Uniunea Europeană şi-a închis porţile şi poporul român este acolo, iar poporul din Basarabia nu este şi nu va fi în curând acolo. Sau va fi acolo doar dacă ne vom asuma românitatea noastră. Numai atunci când trei milioane jumătate de români din Basarabia vor spune ca şi Eminescu: „Basarabia este pământ românesc”. Numai atunci când toţi ne vom iscăli pe inima noastră că suntem români, atunci şi această mare UE se va uita înspre noi şi ne va deschide porţile. Ce înseamnă astăzi că românul din Basarabia este un român plângător? Înseamnă că avem inimă. Nu întotdeauna cel care plânge trebuie compătimit. Cel care plânge are inimă, şi această inimă este curată. Şi această inimă ne-a lăsat-o nouă Eminescu. Ce înseamnă astăzi că Basarabia este pământ românesc? Înseamnă primele noastre rădăcini, şi noi n-am venit aici să ne căutăm o patrie ca alţii, aceasta este Patria noastră din răs-răs-străbuni. Basarabia este pământ românesc, această sintagmă a lui Eminescu ne spune că şi noi, românii dintre Nistru şi Prut, suntem aici din străvechimea străvechimii, de atunci probabil, când omul a apărut pe pământ. Ce înseamnă astăzi, 15 ianuarie, Eminescu pentru noi? Să nu ne uităm împrejur, să nu ne pară că suntem puţini. Chiar dacă numai un singur om ar veni astăzi aici, la Eminescu, şi ar pune un buchet de flori, Basarabia ar fi fost, fiindcă este pământ românesc. Şi încă un lucru trebuie, probabil, să menţionăm astăzi: în ce măsură putem fi de acord cu genialele teze din Scrisoarea a III? Cine stă în Sfatul Ţării? Şi atunci, şi acum, şi în vecii vecilor, politicienii vor fi aşa cum i-a descris Eminescu.Fiindcă asta este meseria lor. Nici nu trebuie măcar să-i compătimim. Dar finalul din acest uluitor poem al neamului românesc mai că-mi vine să-l schimb în această zi de 15 ianuarie. Doamnelor şi domnilor, avem inimă, avem minte, avem putere în muşchi, avem dorinţă pentru viitor, probabil va trebui să nu-l mai aşteptăm pe Ţepeş. Lasă să nu vină el. Suntem noi. Umbra lui Ţepeş poate să ne facă un drum, dar dacă acest drum nu-l vom face noi, dacă nu vom păşi fiecare centimetru spre Prut cu paşii noştri, cu inima noastră, cu mintea noastră, nu vom ajunge niciodată să îndreptăţim aceea ce a lăsat atât de excepţional Eminescu – că Basarabia este pământ românesc”. Excelenţa sa, dl Filip Teodorescu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău, a început prin a mulţumi celor prezenţi pentru că se află, ca în fiecare an la 15 ianuarie, lângă bustul marelui poet pentru a omagia personalitatea, creaţia, simbolistica a ceea ce reprezintă Eminescu în literatură, a ceea ce reprezintă Eminescu pentru sufletele celor care vibrează la opera geniului. „Vă mulţumesc pentru că Mihai Eminescu este considerat, de generaţiile care au început odată cu „Junimea” lui Titu Maiorescu, poetul naţional al României, poetul care a făurit limba română literară. Fără îndoială că acest loc al lui M. Eminescu, pe care-l are în cultura românească, în sufletele noastre, constituie una dintre cele mai importante valori, acele valori care îl ridică pe Mihai Eminescu pe piedestalul de pe care nu poate fi dat jos din conştiinţa naţiunii române. Sunt convins că opera lui, şi dincolo de ceea ce înseamnă operă poetică, este o operă care vibrează, care rămâne în sufletele celor care vin spre Eminescu, se autodescoperă şi prin faptul că în fiecare suflet, în fiecare dintre noi, Eminescu există” – a mai spus dl Filip Teodorescu. A urmat, cu o romanţă, interpretul Iulian Caranfil; Ştefănel Roşcovanu, feciorul lui Anatol Roşcovanu, a interpretat, de asemenea, o piesă muzicală dedicată poetului. Tatiana Sofronovici din Durleşti a recitat cunoscuta poezie eminesciană „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Au mai evoluat poeta Marieta Ruso, elevi de la o şcoală din Chişinău, alţi iubitori ai creaţiei marelui poet. În fine, nici nu mai e cazul să amintim, probabil, că au lipsit de la minunata sărbătoare, ca întotdeauna, ca şi în ceilalţi ani cei care-şi zic cu atâta ostentaţie şi înfumurare „postmodernişti”. Deşi trebuie să recunoaştem că fără chipurile lor pline de sine sărbătoarea a fost parcă mai luminoasă, a respirat mai liber. Nina JOSU
Vizitatori: 1951570
sus

© 2017 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD