Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Agenda culturală
vezi mai mult
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     

Editorial
Fantezie pentru pian şi orchestră
Se dedică prim-dirijorului Cristian Florea
În acea seară magnifică, de cum am intrat în sala de concerte, am fost rugaţi să ne prindem de scaune cu centurile de siguranţă.
Sala era dotată, ca avionul, cu centuri de siguranţă.
Câteva plasatoare bătrâne, îmbrăcate în costume elegante de stewardese, mergeau printre rânduri, ne zâmbeau rece şi ne îndemnau:
– Vă rog să vă cuplaţi centurile de siguranţă!
Ne-am executat cu bucurie.
Cu un minut înainte de începutul concertului, eram fiecare ca pregătiţi pentru o lungă decolare în lumea muzicii.
Mai înainte de a pătrunde în Sala cu Orgă, trecuserăm cu toţii prin cabina de detectare a metalelor.
Credeam că verificările de rutină se fac fiindcă la eveniment urma să participe şi şeful statului, un mare muzicoman, dar şi primul-ministru, mare admirator al rochiilor pe care le purtase Maria Bieşu; când am văzut însă că sunt verificaţi şi ei, ne-am dat seama că cel care urma a fi protejat de eventualele atentate, acte de terorism, răpiri ş.a. nu erau ei, ci altcineva…
Acesta a apărut pe scenă cu un zâmbet de cele care însoţesc iubirile fără noroc, care a stârnit imediat aplauzele torenţiale ale asistenţei feminine.
Evident, era vorba de prim-dirijorul acelei mirabile orchestre.
La un semnal al baghetei, cele 10 viori, cele 10 contrabasuri şi pianul s-au dezlănţuit, aşa cum se dezlănţuie o mare bântuită de furtuni care freamătă pe sub ape.
Maestrul dirija cu tot corpul, părea că are patru mâini (asta şi din cauza picioarelor săltăreţe), apoi a prins să danseze cu faţa spre noi şi cu spatele la orchestră.
Mare actor!
Se crease impresia că acesta dirija mai degrabă sala decât orchestra, care, prin vioara nr.1, încerca să-i atragă atenţia, ca să-i acorde şi ei un minim interes.
Dar nouă nu ne păsa. Pe noi ne bucura amabilitatea lui afectuoasă şi-i aplaudam cu entuziasm fiecare gest.
Când dânsul a prins să bată cu talpa în ritmul „Ceardaş”-ului lui Belá Bartók şi să ţopăie pe scenă, am prins şi noi să facem acelaşi lucru în sală. Orice lucru bine făcut contaminează.
La un moment dat scaunele au început să se mişte sub noi parcă erau şi ele fiinţe vii, dotate cu auz sensibil la muzică, şi, uşurel-uşurel, s-au desprins de la locurile lor din podea, ca să ne poarte pe deasupra sălii într-o imponderabilitate care ne-a înveselit pe toţi – şi atunci mi-am amintit de o recenzie citită în ajun că „muzica ne face liberi de orice gravitaţie” –, inclusiv pe şeful statului, chiar dacă bodyguarzii lui îl trăgeau de picioare ca să nu zboare prea sus.
Imediat plasatoarele s-au grăbit să închidă geamurile, ca nu cumva cineva să plece acasă cu tot cu scaun.
Se vede că fotoliile erau neobişnuite, pentru că ele pluteau lin, domol, lent, în ritmul Concertului nr. 5 în fa minor de Johann Sebastian Bach, apoi în cel al dansurilor lui Béla Bartók…
Pe urmă dirijorul a început să facă tumbe pe scenă, să sară făcându-şi vânt cu vârful degetelor de la picioare, parcă s-ar fi aflat pe o trambulină, şi nu pe scenă, până aproape de tavan.
Concertul a durat exact o oră.
Când dirijorul a pus două degete în gură şi a fluierat prelung, punând punct delectării noastre extraordinare – zborul decursese fără turbulenţe – şi la un semn al baghetei am revenit cu tot cu scaune la locurile noastre, unde ne-am decuplat centurile, iar după ce membrii orchestrei s-au închinat în ovaţiile noaste, aceştia, la un semnal al dirijorului, au coborât în sală şi, trecând printre rânduri cu coşuleţe dinainte pregătite, ne-au împărţit fiecăruia câte o floare.
„Spectatorul e stăpânul nostru”, a spus dirijorul şi a dispărut în culise.
Nimeni nu voia să plece acasă. Nu doream să ne despărţim de muzica mirifică. Ritmurile din Enescu, Alessandrescu, Béla Bartók, Bach ne mai răsunau în urechi.
Aşteptam cu toţii înghesuiţi în holul Sălii cu Orgă, inclusiv şeful statului, care a fost rugat să noteze ceva în Condica de impresii.
Acesta s-a aşezat la masa din hol, trăgând scaunul mai aproape, exact aşa cum a făcut pianista înainte de a cânta Bach…
Şi a scris: „Dincolo de muzică nu mai există nimic”.
Când Excelenţa Sa a citit fraza cu voce tare, am început cu toţii să aplaudăm furtunos.
Atunci a ieşit în vestibul şi dirijorul.
Imediat, norocoşii care se aflau mai aproape l-au apucat de mâini şi de picioare şi l-au aruncat în sus, noi strigându-i cu toţii: „Bravo! Bravo!”.
Apoi el a ieşit în stradă, călcând cătinel pe creştetele noastre, ca să se pregătească de concertul următor.
Prima frunte pe care şi-a pus talpa pantofului a fost cea a conducătorului statului nostru, meloman înrăit, ca şi noi toţi cei pentru care muzica e un elixir al artei mari, menită să ne deschidă portiţa către fericire.

17 iunie 2015
Nicolae DABIJA
Patrimoniul cultural
Cetăţi
Cetatea Soroca. Unicul monument de istorie si arta medievala moldoveneasca, ce s-a pastrat integral, asa cum a fost conceput de mesterii zidari.
Cetatea Hotin. Cel mai important edificiu din sistemul defensiv al Moldovei medievale, face parte din sirul de cetati, care au stat ca niste pietre de hotar la malul Nistrului.
Cetatea Albă. Cea mai veche cetate de frontiera a Moldovei, situata la limanul Nistrului. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, rusii Belgorod.
Mănăstiri
Mănăstirea Căpriana. Intr-o zona pitoreasca de codru, la 40 km nord-vest de Chisinau, se gaseşteuna dintre cele mai vechi manastiri din Moldova - Capriana (întemeiată în 1429).
Mănăstirea Hâncu. În 1678, intr-o zona de codru, la izvorul rîului Cogîlnic (cca. 55 km vest de Chişinau), marele stolnic Mihail Hancu infiinţeaza, la rugamintea fiicei sale, o manastire de maici.
Mănăstirea "Sfânta Treime", Saharna. Situată la 110 km nord de Chişinau, pe malul drept al rîului Nistru, mănăstirea "Sfînta Treime" de la Saharna este pe bună dreptate considerată printre cele mai mari centre de pelerinaje religioase din Moldova.
 
Vizitatori: 1403746
sus

© 2015 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD