 |
Prima |
| |
|
| |
|
| |
|
| |
|
| |
|
| |
|
| |
|
| |
|
|
|
O ORĂ ASTRALĂ A NEAMULUI
Fiecare neam are parte, când e vorba de istorie, de orele sale astrale. Pentru români, acestea au fost:
10 aprilie 1457 (când Ştefan a urcat pe tronul Moldovei);
21 mai 1600 (când Mihai Viteazul realizează planul dacic de a uni sub sceptrul său cele trei ţări româneşti);
27 martie 1918 (când Basarabia se uneşte cu o ţară trunchiată de război);
9 decembrie 1918 (când România devine întreagă).
Şi numaidecât: 24 ianuarie 1859 (când înaintaşii noştri găsesc soluţia genială de a alege un singur domnitor pentru două ţări).
Basarabia a participat la crearea Statului Român Modern prin deputaţii celor trei județe de la sud (Cahul, Bolgrad şi Ismail), cei care au fost colegi în Divanul Ad-Hoc de la Iaşi cu moş Ion Roată.
În nuvela „Moş Ion Roată şi Unirea”, Ion Creangă (unicul autor român acceptat după 1940 fără rezerve de către sovietici) va insera un fragment pe care cenzura îl va suprima de fiecare dată, fiind tipărit la Chişinău abia după 1989.
Iată fragmentul:
„Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere;
Unde-s mulţi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte”.
Aşa şi cu Unirea, oameni buni! Credeţi Dumneavoastră că, de-a ajuta Dumnezeu a se uni Moldova cu Valahia, avem să fim numai atâţia? Fraţii noştri din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi cei de peste Dunăre, din Macedonia şi de prin alte părţi ale lumii, numai să ne vadă că trăim bine, şi ei se vor bucura şi ne vor iubi, de n-or mai îndrăzni duşmanii, în vecii vecilor, a se lega de români... Unirea face puterea, oameni buni...”.
Această nuvelă era tipărită dincoace de Prut cu alte lucrări crengiene, purtând un titlul general: „Poveşti”.
Fără Unirea de la 1859 modernizarea celor două Românii – Moldova şi Muntenia – ar fi devenit imposibilă.
La acea dată moldovenii şi muntenii mai purtau haine orientale, şi atunci când afirmau că ,,Lumina vine de la Răsărit”, aveau în vedere Istanbulul.
Austria şi Turcia au fost contra Unirii: o ţară mare are toate şansele să fie şi puternică, afirmau acestea.
Rusia a susținut-o, cu gând că astfel Moldova va uita mai uşor de bucata ei înstrăinată, numită Basarabia.
România de la 1859 era, cum a observat Nicolae Iorga, „o ţară înconjurată de români”.
De jur-împrejurul ei se aflau: Basarabia, Transnistria, Bucovina, Maramureşul, Transilvania, Banatul, Dobrogea, teritorii locuite majoritar de o populaţie românească.
Până la Mica Unire autorităţile ţariste îi învinuiau de „separatism” pe moldovenii de dincoace de Prut, care voiau să fie împreună cu moldovenii de dincolo de Prut.
După această dată le incriminau că vor să se unească cu o „ţară străină”, timp de peste o sută cincizeci de ani cultivând ideea că moldovenii de aici şi moldovenii de acolo ar fi două popoare diferite.
Drama basarabenilor capătă alte dimensiuni: le sunt interzise şcolile, cărţile, numele, memoria, oficierea în amvoane în limba strămoșilor lor...
Episcopul Pavel Lebedev a adunat cărţile în limba noastră rămase aici dinainte de 1812 şi, dându-le foc, a încălzit cu ele şapte ani sobele Mitropoliei. Au ars munţi de cărţi, cele mai multe scrise de mână, arhive mănăstireşti etc.
Marele Eminescu, simțind durerea noastră, exclamase în versuri:
„Auzi?! Departe strigă slabii
Şi asupriţii către noi.
E glasul blândei Basarabii
Ajunsă-n Ziua de Apoi…”.
Şi:
„De la Nistru pân-la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a…”
De multe ori mă întreb: ce s-ar fi întâmplat cu Eminescu, cel născut în Austro-Ungaria, deci în afara României, dacă acesta ar fi trăit în Basarabia?! Sunt convins că marele nostru scriitor ar fi împărtășit destinul lui Toma Nour, eroul său din „Geniu pustiu”. Sau al lui Alexe Mateevici, tânărul poet trimis pe front să moară, autor al Manifestului Unirii de la 1918 al basarabenilor, care nu a fost o proclamație, ci o poezie: „Limba noastră”.
„Limba noastră e aleasă
Să ridice slavă-n ceruri,
Să ne spuie-n hram ş-acasă
Veșnicele adevăruri…”
Această strofă a fost mereu decupată din contextul poemului de către cenzură, din cauza noțiunilor de „hram” şi „cer”, care trebuiau să dispară din conştiinţa generațiilor.
Satul Codreni, în care m-am născut, făcea, la începutul secolului trecut, parte din comuna Răzeni, unde a copilărit Alexe Mateevici, aici fiind preot bunicul poetului, preotul Ioan Neaga.
Tot comuna Răzeni i-a mai dat istoriei noastre pe Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării, pe Elena Alistar, unica femeie membru al Sfatului Ţării, şi pe Ion Pelivan, ideologul Unirii.
Forul Democrat al Românilor din Moldova a propus ca actualul Cămin Cultural, ridicat de I. Inculeţ, să fie transformat într-un Muzeu al Unirii, iar liceul din sat să poarte numele lui Ion Pelivan.
De ce al lui Ion Pelivan? Pentru că un sfert de localitate sunt nepoţi şi strănepoţi ai celuia care a fost arhitectul Unirii de la 1918.
Avem datorii neachitate faţă de înaintaşii noştri de la 1859 şi 1918.
Să ne gândim la ei, aşa cum s-au gândit şi ei la noi atunci demult, sperând că vom face tot posibilul ca visurile lor să devină realitate.
Nicolae DABIJA
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
Cetăţi
|
Cetatea Soroca. Unicul monument de istorie si arta medievala moldoveneasca, ce s-a pastrat integral, asa cum a fost conceput de mesterii zidari. |
|
Cetatea Hotin. Cel mai important edificiu din sistemul defensiv al Moldovei medievale, face parte din sirul de cetati, care au stat ca niste pietre de hotar la malul Nistrului. |
|
Cetatea Albă. Cea mai veche cetate de frontiera a Moldovei, situata la limanul Nistrului. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, rusii Belgorod. |
|
|
Mănăstiri
|
Mănăstirea Căpriana. Intr-o zona pitoreasca de codru, la 40 km nord-vest de Chisinau, se gaseşteuna dintre cele mai vechi manastiri din Moldova - Capriana (întemeiată în 1429). |
|
Mănăstirea Hâncu. În 1678, intr-o zona de codru, la izvorul rîului Cogîlnic (cca. 55 km vest de Chişinau), marele stolnic Mihail Hancu infiinţeaza, la rugamintea fiicei sale, o manastire de maici. |
|
Mănăstirea "Sfânta Treime", Saharna. Situată la 110 km nord de Chişinau, pe malul drept al rîului Nistru, mănăstirea "Sfînta Treime" de la Saharna este pe bună dreptate considerată printre cele mai mari centre de pelerinaje religioase din Moldova. |
|
|
 |
|
 |
|
|
|
|
|
|
Nr. 3 din 17.01.2008 |
|
FDRM EminescuMă uit „la blând Luceafăr...”Şi-l văd pe Eminescu.E „lacul codrilor albastru...”Sau poate-i Eminescu?„Lună, tu, stăpâna mării...”,Îl chemi pe Eminescu?Ce mic e Împăratul,Pe lângă Eminescu!E zbuciumată Tisa?O, nu! E Eminescu!„...Românul plânsu-mi-s-a...?E-n... |
|
|
Grigore Vieru răspunde la chestionarul “L.A.”:
Deschideţi ochii gândului Motto: „Între frânturile unui neam, cultura poate statornici acele legături ce nu se văd şi nu se pot împiedica.”Nicolae IorgaSunt întrebat cu ce sentimente mă despart de anul care a t recut. Cred că 2007 a fost un an blestemat pentru spaţiul dintre Nistru şi Prut. Blestemat prin... |
|
|
Poezii SOARTĂAdrian PĂUNESCU Ce mare erai, prietenule mare,ce mic eram şi mă călcai în picioare,ajută-mă, ajută-mă (strigai tot tu),cu mâna ca un cleşte, cu părul ca o boare,prieten mare, bun cu fiecare, până la-mbrăţişarea zdrobitoare. În satul de câmpie, umed, în care,... |
|
|
Dimensiuni leibniziene în gândirea şi creaţia lui Eminescu
Prezenţa ideilor şi a motivelor leibniziene în manuscrisele eminesciene, fie şi ca reflecţie constructivă, dovedeşte o receptare matură a gândirii filosofice din partea regelui literaturii române.Menţionarea numelui lui Leibniz sau a unor motive leibniziene pune accentul pe latura... |
|
|
Digresiune sentimentală Aurelian Dănilă s-a născut la 26 decembrie 1947, dar diferite acte oficiale şi inerţiile calendarice ale familiei mai indică naşterile lui Aurelian la 1, 9 şi 19 ianuarie 1948. La fiece sfârşit de an prietenii îl întreabă delicat: acum… când?... Se are în vedere: când, pe ce dată... |
|
|
Risipirea întru cultură
Ce reprezintă această carte neobişnuită? La primul nivel – denotativ – e un dialog a doi oameni de cultură în care-şi povestesc „întâmplările predestinate”, viaţa, destinul, „cercul” biografic sau bibliografic, CV-urile, precum zicem azi, în era calculatoarelor, a integrării şi globalizării.Interesându-ne, cum e... |
|
|
O sărbătoare foarte tristă
(Gala Premiilor UNITEM – 2007) Această sărbătoare, ce a luat naştere din iniţiativa criticilor de teatru şi urma să aibă loc anual la 27 decembrie de ziua actorului, era menită să aducă o rază de bucurie într-o petrecere de zile mari pentru oamenii de teatru din R. Moldova.E o manifestare preluată după modelul... |
|
|
Datine şi credinţe de Bobotează Boboteaza este cea mai mare sărbătoare religioasă din câşlegile de iarnă după Crăciun, fiind o veche sărbătoare creştină întru amintirea Botezului lui Iisus Hristos de către Ioan Botezătorul în râul Iordan, principalul râu al Palestinei. Bobotezei în popor i se mai zice... |
|
|
În căutarea duşmanilor norodului Lucian Blaga spunea că întâiul act de laşitate a occidentalilor faţă de noi, românii, a fost încă la 271, când Aurelian a părăsit Dacia Traiană romanizată, lăsându-ne de izbelişte în faţa puhoaielor de barbari migratori. De atunci mereu am fost trădaţi. Ştefan cel Mare nu o... |
|
|
Româniana – Bartok Compozitorul maghiar Bela Bartok (1881 - 1945) este reprezentant de frunte al pleiadei şcolii componistice a secolului XX. Înnoind lexiconul muzical, Bartok a creat opere pătrunse de o profundă şi inspirată sinceritate, ca punct de plecare al căror a servit valorificarea folclorului, şi în... |
|
|
Între nuvelă şi roman
Am citit cu legitimă curiozitate cartea “Între lună şi soare” a lui Dumitru Mămăligă şi constatăm din capul locului interesul pe care ni-l provoacă o seamă de nuvele cam uşor detaşabile de la acel tot întreg care ar fi cazul să constituie un roman autentic.Chiar ne-au plăcut... |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Forul Democrat al Românilor |
|
|
|
|
|
|
