Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Agenda culturală
vezi mai mult
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     

Editorial
În jungla neomeniei
   
Citisem în presă că după 1975, an când a fost declarată independenţa Angolei, conducătorii ţării au invitat mai multe triburi bantu să se mute în oraşul Luanda, populat în majoritate de portughezi, pentru a avea o capitală cu populaţie aborigenă. Dar în curând, după vreo 2-3 ani de trai în casele părăsite ale colonialiştilor, triburile s-au întors în junglele de unde veniseră. Motivul? Capitala ţării li s-a părut mai sălbatică şi mai feroce decât vecinătatea haitelor de hiene, tigri şi lei.
Până la 1989 moldovenilor le era interzis, cu rare excepţii, să locuiască în oraşe.
Acest lucru făcea parte dintr-o politică de stat a fostei URSS.
Ea a fost abrogată abia după 1991, când în Chișinău, chiar dacă ruşii n-au plecat, s-a mutat şi ceva populaţie moldovenească.
Iată însă că Republica Moldova repetă experienţa Angolei. În ultimii ani tot mai mulţi moldoveni părăsesc jungla chişinăuiană, ca să se întoarcă în satele de unde au venit.
Unul dintre ei e prietenul meu, medicul Alexei Cojocaru, doctor în medicină, care a decis să se stabilească în satul părinţilor săi.
Din cauza preţurilor de junglă la gaze, la electricitate, la apă, dar, îmi spune, şi din cauza sălbăticiei unor oameni.
Atunci când dăduseră peste noi gerurile cele mari, o ţaţă, care s-a prezentat Aliona Marchitan, controloare la „Moldova-gaz”, a venit să-l deconecteze de la reţea.
Nu-şi achitase, e drept, datoriile pentru luna respectivă.
Soţia, care era acasă şi peste care a dat buzna individa, i-a spus:
– Facturile nu au ajuns la noi (probabil au fost sfâşiate de dulău, cum se obişnuise aceştia să procedeze cu materialele electorale puse între uşorii porţii). Le achit în jumătate de oră, i-a promis ea.
– Trebuia să le achitaţi până acum.
– Am doi copii mici şi ambii sunt cu febră!
– Dar mie nu-mi pasă.
– Înainte de a ne deconecta, trebuia să ne preîntâmpinați.
– V-am preîntâmpinat.
– Când?
– Când aţi primit factura. Pe versoul ei e scris că dacă nu achitați timp de zece zile suma indicată, veţi fi debranșați de la conductă. Aţi încălcat legea.
Adică legea lor.
A neomeniei. Pentru că, atunci când primeşte factura cine stă să buchisească cele câteva zeci de fraze care pot fi citite doar cu lupa? Poate doar alde Marchitan, ca să le înveţe pe de rost.
Alexei îmi spune:
– Am fost deconectat de la gaze. În jumătate de oră am stins datoria, deşi urma deja să plătesc dublu „în conformitate cu datele actualizate ale contorului”, am achitat şi reconectarea, dar…
– Veţi fi reconectat abia după ce veţi urma nişte cursuri de tehnica securităţii…
Trebuia să-mi părăsesc bolnavii, conferinţele universitare, nişte reuniuni ştiinţifice şi, timp de o lună, să umblu la nişte cursuri pe care mi le-a predat un lăcătuş beat, care-mi explica cum să aprind aragazul şi cum să-l sting. Lucruri necesare, dar pe care le cunosc din copilărie. Mi-am dus soţia cu cei doi copii la ţară, în casa părăsită a părinților mei, cu fântână în curte cu apă pentru care nu trebuie să plătesc, cu lemne într-un şopron, suficiente ca să ies din iarnă, cu lampă de gaz…
Apoi, îmi spune amicul, peste altă lună, când şi-a adus familia la oraş şi individa i-a mai deconectat o dată gazele, s-a hotărât să părăsească definitiv capitala:
– Această femeie, despre care am aflat că la şcoală lua numai note de „trei”, acum are un salariu de 12 000 de lei, de 4 ori mai mare ca al meu, care i se plătește numai ca să umble de la casă la casă să sperie câinii şi să umilească lumea.
Îmi pare rău că un medic bun părăseşte Chişinăul, unde neoameni alde Aliona Marchitan au devenit stăpâni împreună cu conducta de gaze „Gazprom” a Federaţiei Ruse.
Amicul meu, care lucrează din zori şi până-n noapte numai ca să-şi achite datoriile la gaze, bănuiesc că poate nici n-a avut banii necesari pentru datoriile mari care se acumulaseră şi pe care el urma să-i adune din alte salarii, dar a deconecta în plină iarnă conducta la o casă unde se află doi copii mici cu febră e o încălcare elementară a drepturilor omului, dar şi a legilor omeniei.
Personal, mă străduiesc să achit la timp plăţile pentru gaze, electricitate, apă, salubrizare.
Dar altceva mă miră, că aşa-numiţii „controlori”, „verificatori”, „agenţi” de la toate serviciile menţionate, ca şi cum nimeni nu lucrează în toată ţara, vin în inspecţii în toiul zilelor de lucru şi se supără când nu te găsesc acasă.
Toţi sunt aleşi pe sprânceană în aceste funcţii. Severi, necunoscători de limbă, obraznici, cu lipsă de scrupule, adică paraziţi sociali în toată puterea cuvântului.
Oare lecţia omeniei să nu se fi predat şi în aceste organizaţii?!
Să nu aibă ei niciun lăcătuş care să o cunoască şi la ale cărui cursuri ar umbla funcţionarii organizaţiilor respective?
Întâmplarea cu distinsul medic, doctor în medicină, savant respectat în lumea ştiinţifică, mi-a amintit de o alta, legată de poliţia noastră rutieră.
Un lucrător de acolo voia să-i reţină permisul de conducere unui şofer. Acela se tot ruga:
– Domnule poliţist, am nevoie de maşină, trebuie să-mi duc un copil la grădiniţă, pe un altul la şcoală, soacra – la policlinică, soţia – la serviciu, te rog, nu-mi lua permisul.
– Nu!
Până la urmă poliţistul s-a mai înmuiat, dar îi zice șoferului.
– Bine, nu-ţi iau permisul, dar cu o condiţie: eu am un ochi adevărat, dar celălalt e de sticlă. Dacă ghiceşti care ochi e de sticlă, îţi dau permisul.
– Stângul! răspunde fără să ezite şoferul.
– Ai ghicit! îi spune poliţistul. Uite, îţi întorc permisul. Numai te rog să-mi spui cum de-ai aflat că anume ochiul stâng e cel de sticlă?
– Am observat în el licărind un pic de omenie, i-a spus șoferul.
Nicolae DABIJA
Patrimoniul cultural
Cetăţi
Cetatea Soroca. Unicul monument de istorie si arta medievala moldoveneasca, ce s-a pastrat integral, asa cum a fost conceput de mesterii zidari.
Cetatea Hotin. Cel mai important edificiu din sistemul defensiv al Moldovei medievale, face parte din sirul de cetati, care au stat ca niste pietre de hotar la malul Nistrului.
Cetatea Albă. Cea mai veche cetate de frontiera a Moldovei, situata la limanul Nistrului. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, rusii Belgorod.
Mănăstiri
Mănăstirea Căpriana. Intr-o zona pitoreasca de codru, la 40 km nord-vest de Chisinau, se gaseşteuna dintre cele mai vechi manastiri din Moldova - Capriana (întemeiată în 1429).
Mănăstirea Hâncu. În 1678, intr-o zona de codru, la izvorul rîului Cogîlnic (cca. 55 km vest de Chişinau), marele stolnic Mihail Hancu infiinţeaza, la rugamintea fiicei sale, o manastire de maici.
Mănăstirea "Sfânta Treime", Saharna. Situată la 110 km nord de Chişinau, pe malul drept al rîului Nistru, mănăstirea "Sfînta Treime" de la Saharna este pe bună dreptate considerată printre cele mai mari centre de pelerinaje religioase din Moldova.
 
Vizitatori: 1359616
sus

© 2015 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD